Lăcrimarea excesivă este definită ca revărsarea lacrimilor din unul sau ambii ochi, determinată de un dezechilibru între producerea lacrimilor și eficacitatea sistemului de drenaj. Lacrimile sunt produse de glanda lacrimală, situată în partea externă a globului ocular și sunt drenate prin canalele lacrimale situate în unghiul intern al fantei palpebrale.
Primul pas în managementul unui pacient cu lăcrimare excesivă este diferențierea între producerea excesivă a lacrimilor și drenajul insuficient al acestora. Potrivit dr. Andreea Teodora Constantin, orice afecțiune care determină iritare conjunctivală sau corneană la nivelul globului ocular poate determina creșterea secreției lacrimale. Majoritatea pacienților cu afecțiuni oftalmologice care pot determina creșterea secreției lacrimale au și alte simptome, ca de exemplu durere oculară sau ochi roșu.
„Cele mai frecvente cauze ale creșterii secreției lacrimale sunt:
infecțiile tractului respirator superior; rinita alergică; conjunctivita alergică; ochiul uscat (producerea de lacrimi în exces ca răspuns la uscarea suprafeței oculare); trichiaza (gene prea lungi, orientate spre cornee, care irită suprafața globului ocular). În ceea ce privește obstrucția canalelor lacrimale, au fost identificate două tipuri: obstrucție primară și secundară. Cu ani în urmă, specialiştii au descris obstrucția primară a canalului lacrimal determinată de inflamație sau fibroză, fără o cauză decelabilă. Acest tip de obstrucție este mai frecvent la femeile de vârstă medie și de vârsta a treia. Această corelație este explicată de un diametru mai mic al canalului lacrimal, la femei, pe anumite segmente. În plus, a fost identificată o corelație între modificarea dimensiunilor antero-posterioare ale porțiunii intraosoase a canalului lacrimal și modificările osteoporotice de la nivelul întregului corp. În ceea ce privește obstrucția secundară a canalului lacrimal, cauzele pot fi infecțioase, inflamatorii, neoplazice, traumatice și mecanice”, a subliniat medicul.
Infecțiile care pot determina obstrucția secundară a canalului lacrimal sunt bacteriene, virale, fungice sau parazitare. Traumatismele care pot determina obstrucția canalului lacrimal pot fi iatrogene (secundar sondării prea agresive a canalului lacrimal, chirurgie pentru decompresie orbitală, chirurgie paranazală, nazală, craniofacială) sau neiatrogene (lovituri, fracturi ale masivului facial). Totodată, obstrucția mecanică a canalului lacrimal poate fi determinată atât de existența corpilor străini la acest nivel, cât și de compresia externă. Printre factorii de risc pentru lăcrimarea excesivă enumerăm: alergiile; leziunile oculare; infecții oculare; căderea pleoapei; slăbiciunea mușchilor sau nervilor faciali (cauzată de un accident vascular cerebral sau alte afecțiuni); tumori.
Leziunile corneene se manifestă prin durere la nivelul globului ocular, senzația constantă de corp străin și fotofobie.
