Fie că vă plimbaţi prin parc, preţ de jumătate de oră, sau că mergeţi până la serviciu ori până la un prieten, mersul pe jos aduce numai beneficii sănătăţii. Dr. Mădălina Iliescu, medic recuperare medicală, coordonator AQUA RECA, explică pentru cititorii „Cuget Liber” de ce este important mersul, ca exerciţiu în tratamentul balneo-fizical-kinetic.

„Mersul este exerciţiul cel mai simplu şi mai util dintre exerciţiile aplicative; el poate varia de la plimbarea scurtă de câteva minute pe zi, la mersul pe jos pe distanţe lungi, care poate să dureze ore întregi.

Mersul constituie un stimulent moderat al funcţiilor organice şi un procedeu de liniştire a sistemului nervos. Plimbările în aer liber şi excursiile în mijlocul naturii sunt recomandate, pentru efectele lor liniştitoare şi derivative, oamenilor obosiţi de prea multă muncă intelectuală sau alte activităţi sedentare. Alergările sunt exerciţii aplicative mai complexe şi mai obositoare, care stimulează mai intens marile funcţiuni organice şi consumă o cantitate mai mare de energie”, a pre-cizat dr. Mădălina Iliescu.

În kinetoterapie se practică inclusiv „cura de teren”. „Aceasta constă în mers încet şi liniştit, ritmic şi uniform, pe poteci sau drumuri bine întreţinute, în sens ascendent, în platou sau în sens descendent. Cura se practică în toate anotimpurile, pe timp frumos, fără vânt, ploaie, frig sau căldură excesivă. Plimbările se fac o dată sau de două ori pe zi, cu o oră înaintea meselor principale sau cu trei - patru ore după masă. Cura de teren este un exerciţiu de durată, pentru că funcţiile mari ale organismului se antrenează sau se recuperează foarte încet, iar efortul trebuie să fie bine dozat pentru a nu produce oboseală”, a adăugat specialistul.

Această cură ce constă în mersul pe jos este recomandată bolnavilor cronici sau convalescenţilor după boli pulmonare, bolnavilor cu afecţiuni cardiace, celor cu boli de nutriţie, boli psihice şi unele forme de reumatism cronic. Este contraindicată însă în fazele acute şi febrile ale bolilor aparatului respirator, în stările de insuficienţă accentuată a cordului şi în timpul crizelor de hipertensiune.