Avortul spontan reprezintă pierderea precoce a sarcinii până în săptămâna 24 de gestaţie. La momentul actual, cele mai multe dintre cazurile de avort spontan se petrec în primul trimestru de sarcină, jumătate a-vând ca şi cauză principală anomaliile cromozomiale. De asemenea, vârsta parentală înaintată este incriminată ca factor etiologic al avortului spontan, incidenţa acestuia dublându-se aproape în cazul părinţilor cu vârsta peste 40 de ani. „Infecţiile materne pot fi de asemenea incriminate în producerea avortului spontan. Dintre afecţiunile medicale pot fi enumerate: boala celiacă, afecţiunile endocrine, diabetul zaharat, tuberculoza, hipertensiunea arterială cronică, bulimia nervoasă sau anorexia nervoasă”, a declarat pentru „Cuget Liber”,dr. Lucian Şerbănescu, medic primar Obstetrică-Ginecologie.
În acelaşi timp, radiaţiile, chimioterapia, consumul de droguri sau fumatul, dar şi expunerea la agenţi chimici (arsenicul, formalde-hida, benzenul), sindromul antifosfolipidic, trombofiliile, malformaţiile tractului genital sunt alţi factori etiologici ai avortului spontan. Principalele semne clinice care anunţă un avort spontan, spune specialistul, sunt: durerile lombo-abdominale, senzaţia de presiune pelvină, pierderea de sânge sau lichid amniotic pe cale vaginală.
„În cursul apariţiei acestor simp-tome pacientele sunt sfătuite să se prezinte de urgenţă la medic, unde un control ginecologic şi o examinare ecografică pot tranşa franc diagnosticul”, a explicat medicul. Oricum, formele clinice variază de la ameninţarea de avort (stare potenţial reversibilă), avortul în curs, avortul incomplet efectuat, până la avortul complet (când practic sarcina a fost evacuată complet, fără terapie medicală).
În ceea ce priveşte tratamentul, acesta poate fi medicamentos, utilizând în general prostaglandine administrate per os sau intravaginal, chirurgical clasic - chiuretajul uterin aspirativ sau combinat medicamentos - aspirativ.
„Personal, recomand metoda combinată medicamentos-aspirativă, tehnică sigură, rapidă, bine tolerată de paciente, cu risc perforativ aproape nul”, a precizat dr. Şerbănescu. Prognosticul afecţiunii este în general bun, dacă pacienta se prezintă în timp util la medicul ginecolog, riscul de complicaţii hemoragice, infecţioase sau la distanţă fiind foarte mic.