Infecțiile urechii, cunoscute și sub numele de otite, sunt întâlnite de regulă în rândul copiilor, dar și adulții pot primi acest diagnostic. Când vorbim despre otite, ne referim la cele trei componente ale urechii - externă, internă și urechea medie.
Dacă infecţiile sunt însoțite de durere, inflamație, febră și mai ales stare generală alterată, atunci este clar că aveți de-a face cu o otită acută, iar dacă ea evoluează în timp, atunci vorbim despre otite cronice. Oricum, indiferent de tipul acesteia, toate otitele se manifestă cu scădere de auz, iar dacă este prinsă și urechea internă, atunci afecțiunea se manifestă cu senzație de amețeală și cădere într-o parte. În schimb, dacă este vorba despre o otită supurată, în această situație este clar că suferiți și de otoree, o scurgere gălbuie din ureche.
Practic, otita este un termen ce definește un proces inflamator de la nivelul urechii, ca rezultat al unei infecții dată de microorganisme patogene. Desigur, denumirea generică de otită cuprinde numeroase afecțiuni diferite ca etiologie, localizare și, ca urmare, diferite ca diagnostic și tratament.
Potrivit dr. Andreea Banu, otita externă reprezintă infecția localizată la nivelul tegumentului care învelește conductul auditiv extern și pavilionul urechii, determinată, în general, de prezența unor germeni bacterieni sau fungi.
„Aceasta apare cel mai des vara, mai ales după sesiunile de înot de la mare sau de la piscină. În ureche, pot rămâne cantități mici de apă, care formează mediul propice pentru înmulțirea bacteriilor. Această formă mai poartă numele de otita înotătorului, deoarece este o formă de otită favorizată de expunerea excesivă la umiditate”, a explicat medicul.
Otita medie, frecvent întâlnită la copii, definește un proces infecțios localizat la nivelul urechii medii, declanșat de diverși agenți patogeni (bacterii și mai rar virusuri).
La rândul său, otita internă este caracterizată de inflamarea urechii interne, a labirintului urechii, motiv pentru care mai este cunoscută și sub numele de labirintită. Otita medie, frecventă la vârsta copilăriei, se poate complica, însă, în absența unui diagnostic și tratament corect, cu supurații auriculare apărute ca urmare a perforației timpanului, afectarea auzului pe termen scurt sau mai lung (însoțite de tulburare în dezvoltarea limbajului), cronicizare, labirintite, meningite, abcese cerebrale etc. Mai mult decât atât, diagnosticul corect al otitei medii va stabili și cauza recidivelor (adenoidite, deviații de sept, rinite, sinuzite) și va stabili indicațiile operatorii pentru înlăturarea acestor cauze, a subliniat dr. Andreea Banu.
Ca urmare, pacienţilor li se recomandă prezentarea la medicul specialist ORL, în toate cazurile în care au o suferință auriculară și nu ne referim aici neapărat la durere. Scăderea auzului, de exemplu, poate fi cauzată de un simplu dop de cerumen, dar poate fi semnul unor afecțiuni mult mai grave: otită cronică, otoscleroză, boli autoimune, tumori ale urechii, surditatea brusc instalată, cancerul de rinofaringe etc.