Decesul subit al unei eleve tinere la care diagnosticul medicului legist a fost de miocardită acută a readus în discuţie dificultatea diagnosticului acestei boli ce poate evolua fulminant spre insuficienţă cardiacă acută şi deces.

De la început, trebuie să spunem că diagnosticul definitiv de miocardită este eminamente histopatologic, adică necesită recoltarea de muşchi cardiac prin puncţie sau prin probe analizate din păcate, după deces.

De aici şi obligaţia că ori de câte ori se suspicionează o miocardită acută de cauză virală - aceasta e în principal etiologia, pacientul respectiv să fie monitorizat atent şi tratat în echipă - infecţionist, cardiolog/internist, uneori fiind chiar necesar suportul terapiei intensive şi chiar a altor ramuri medicale, depinzând desigur de bolile asociate ale pacientului.

După cum îi spune şi numele, miocardita acută are ca şi explicaţie inflamaţia acută a muşchiului cardiac ce se numeşte miocard, distrugerea celulelor acestuia - miocite, cu consecinţe atât asupra funcţiilor acestui muşchi - contracţie/relaxare - legate de expulzarea sângelui în artere, de umplerea apoi a ventriculilor şi, de asemenea, de activitatea electrică a inimii, consecinţa miocarditei fiind de multe ori aceea care produce moartea - adică tulburări grave de ritm - fibrilaţie ventriculară, tahi-cardie ventriculară, sau tulburări de conducere - aşa numitele blocuri atrio - ventriculare ce pot ajunge până la opri-rea cordului.

Numeroase virusuri pot produce afectare miocardică, inclusiv boli obişnuite la copii - rujeola = pojar, rubeolă, varicelă = vărsat de vânt, herpes, hepatita, infecţia cu adenovirusuri, coxartrie, mononucleoză = boala sărutului, pot avea efect asupra muşchiului cardiac, dar sub forme diferite, de la cea uşoară, ce trece practic neobservată, la forme grave ce ajung la insuficienţă cardiacă, altele cu transformare într-o formă, să spunem cronică - Cardiomiopatie dilatativă, iar altele evoluează spre deces. Reactivitatea organismului joacă un rol important în evoluţia bolii.

Simptomele miocarditei

Sunt în mare parte cele ale infecţiei virale, la care se adaugă acelea specifice afectării miocardului.

Aşadar: febra, frisoanele, transpiraţiile, durerile în gât, astenia, durerile musculare, osoase, tusea, diferite forme de erupţii la nivelul pielii, mărirea de volum a grupurilor ganglionare de la nivelul gâtului, plus oboseala la efort, palpitaţiile, durerile toracice, tensiunea arterială, uneori scăzută, apariţia edemelor, trebuie să atragă atenţia asupra bolii.

Orice pacient cu suspiciunea de miocardită trebuie să fie consultat, ascultat pulmonar şi cardiac, să efectueze o electrocardiogramă, o ecografie cardiacă, radiografie pulmonară, să recolteze analize de sânge obişnuite - hemogramă, vsh, fibrinogen, proteina C reactivă - adică teste de inflamaţie, plus analize ce ţin de miocard - troponina şi CK - MB şi teste virale - sub îndrumarea medicului de boli infecţioase, alături, desigur, de analize de rutină ale ficatului şi rinichiului.
RMN-ul cardiac a căpătat în lumea medicală modernă o valenţă importantă în ultimii ani şi poate ajuta la diagnosticul bolii. Importantă este monito-rizarea pacientului pentru a surprinde şi trata prompt tulburările maligne de ritm - fibrilaţia ventriculară, tahicardia ventriculară, dar pacientul cu miocardită poate face practic toate tulburările de ritm şi de conducere!

Tratamentul miocarditei acute

Este determinat de forma de boală - uşoară, sau medie adică fără semne de decompensare cardiacă prin supraveghere, tratamentul febrei, al deshidratării la copil şi sugar, infecţiilor faringiene bacteriene, supraadăugate cu antibiotic dacă e cazul, îngrijirea elementelor eruptive, monitorizarea diurezei evitând afectarea renală, a funcţiei hepatice.

Formele severe de boală necesită tratamentul clasic al insuficienţei cardiace - diuretic de ansă asociat cu spironolactonă, inhibitor de enzimă de conversie - sub controlul potasemiei, betablocant - cu precauţie, anticoagulant - dacă este cazul, la care se poate asocia tratament antiviral şi/sau imunosupresor-cazuri selecţionate.
Uneori, transplantul cardiac este sin-gura şansă a acestor pacienţi!

Miocardita acută reprezintă o provocare continuă privind diagnosticul şi tratamentul, pentru că, nu-i aşa, ca să diagnostichezi o boală trebuie, în primul rând, să te gândeşti la ea, să existe o echipă capabilă să îngrijească pacientul şi un sistem sanitar în slujba omului suferind.

Dr. Florian STOIAN
Medic Primar
MEDICINĂ INTERNĂ
Medic Specialist CARDIOLOGIE
Şef Secţie Medicală SPITAL MEDSTAR 2000 CONSTANŢA