Tot mai mulţi constănţeni au ajuns la spital, în ultima vreme, cu accidente cerebrale vasculare. Mai tineri sau mai bătrâni, ei ajung să stea apoi câteva zile pe paturile de spital până când îşi revin şi se pot întoarce acasă.

Majoritatea ajung să fie diagnosticaţi cu această afecţiune din cauza alimentaţiei proaste sau a medicaţiei neluate corect sau la timp ori adaptată în funcţie de sfaturile vecinilor, nu de cei care sunt competenţi în a face o schemă de tratament. Apoi, pe piaţa farmaceutică există o serie de medicamente care sunt foarte scumpe, inaccesibile pentru un segment important din populaţie. La toate acestea se adaugă faptul că spitalele din Medgidia, Tulcea şi Mangalia trimit toate cazurile la Constanţa, pentru că se află în imposibilitatea de a le efectua tomografii după orele de program.

Cu toate acestea, a precizat dr. Ildiko Toldişan, medic neurolog, există medicaţia de bază care ar putea fi luată şi de către persoanele cu venituri modeste. În concluzie, se poate vorbi şi despre foarte multă nepăsare şi neglijenţă din partea pacienţilor. În plus, mulţi nu se gândesc că boala se poate reactiva la câţiva ani după primul accident şi ignoră recomandările medicilor.

Există şi o categorie de bolnavi care se gândesc să facă economii pentru sărbători şi taie de pe listă medicamentele, pentru a avea ce pune pe masă de Paşte. Din fericire, mulţi constănţeni au supravieţuit unor accidente vasculare şi au ajuns chiar la vârsta de 88-90 de ani.

Totuşi, indiferent de vârsta la care se ajunge, o astfel de persoană este foarte greu de îngrijit, întrucât, deseori, cei care suferă accidente vasculare rămân paralizaţi. În aceste condiţii, cel puţin unul dintre membrii familiei trebuie să se sacrifice şi să renunţe la locul de muncă pentru a putea avea grijă de ruda bolnavă sau să angajeze pe cineva care să se ocupe de ea. Acesta este şi motivul pentru care, de foarte multe ori, aparţinătorii revin la interval de câteva zile cu pacienţii şi forţează cumva reinternarea rudelor bolnave.

„Unii nu realizează că, practic, la un accident vascular grav, noi le facem aici un tratament, dar nu le putem asigura nemurirea şi vin cu tot felul de pretenţii şi ameninţări, cu forţarea unor lucruri care nu sunt tocmai fireşti, cu reinternare după numai două zile, pentru că nu se descurcă acasă cu cei paralizaţi. Noi suntem, însă, spital de urgenţă, nu ne putem ocupa de ei după ce îşi revin”, a subliniat specialistul.

XXX

Accidentele vasculare reprezintă o afecţiune a sistemului nervos central, care se împarte în două categorii mari: accidente vasculare cerebrale ischemice şi accidente vasculare cerebrale hemoragice.

Cele din prima categorie, care de altfel sunt şi cel mai des întâlnite, se datorează unei ocluzii a unui vas cerebral (se înfundă un vas cu un cheag). În cazul accidentelor hemoragice, etiologiile sunt diferite. În acest caz, se rupe un vas, sângele extravazează, adică ajunge în structura creierului.

Factorii de risc sunt hipertensiunea arterială necontrolată, consumul exagerat de băuturi alcoolice, iar la pacienţii vârstnici, se poate modifica structura vasului şi astfel, pentru ei, totul devine mai riscant. Un bolnav cu accident cerebral vascular poate fi identificat şi după faţa asimetrică, dar şi prin deficitul motor. Practic, aceste persoane nu îşi mai pot mişca aşa cum trebuie membrul superior sau membrul inferior sau ambele membre de pe aceeaşi parte.

Desigur, ei pot prezenta parestezii pe jumătate de corp, amorţeli, furnicături şi tulburări de limbaj. Totodată, este posibil ca persoana suferindă să nu mai poată vorbi deloc ori să vorbească stricat, să aibă o pronunţie deficitară a cuvintelor.