Indiferent de natura bolii parodontale, tratamentul trebuie să fie început din faza incipientă a bolii pentru a avea şanse de vindecare.
Îmbolnăvirea danturii este strâns legată de o multitudine de afecţiuni, iar efectele pot fi dintre cele mai grave dacă pacientul nu le tratează la timp. Pe lângă igiena precară, boli ca diabetul, bolile hepatice şi cardiovasculare sau deficienţele imune favorizează îmbolnăvirea paradonţiului marginal.
Bolile asociate
„Bolile endocrine, ca de exemplu hipo sau hiperfuncţia tiroidiană, hipofuncţia hipofizară, diabetul zaharat, tulburările hormonale, boala Addison, se însoţesc de modificări directe ale parodonţiului marginal: edem al părţilor moi, demineralizări sau creşteri ale masei osului alveolar şi al maxilarelor. Diabetul zaharat este o boală metabolică ce favorizează instalarea unei rezistenţe scăzute la infecţii, iar în cavitatea bucală, manifestările cele mai frecvente sunt gingivitele cu tendinţe de evoluţie spre forme distructive de parodontite marginale cronice, dacă nu se aplică măsuri terapeutice de urgenţă. Se recomandă vizita de urgenţă la medicul stomatolog pentru tratamentul specific acestor forme clinice.
Bolile hematologice şi cele hepatice se însoţesc de leziuni ulcerative şi sângerări ale gingiilor, parodontite profunde, caz în care se recomandă consult de specialitate pentru ameliorarea simptomatologiei. În cazul deficienţelor de nutriţie, adică lipsa vitaminelor A, D, B1, B2, PP se recomandă tratamentul de urgenţă al leziunilor parodontale”, ne explică dr.
Dorina Contor, medic dentist.
Gingivita şi situaţiile în care poate să apară
„Gingivitele din cursul unor stări fiziologice hormonale cum ar fi: gingivita la pubertate, gingivita de sarcină, gingivastomatita de menopauză, produc îmbolnăvirea parodonţiului marginal ce necesită intervenţia medicului pentru a opri evoluţia spre complicaţii mai grave ca mobilitatea patologică de gradul trei şi patru, abcesul parodontal marginal, necrozele pulpare sau pulpitele acute”, completează dr. Dorina Contor.
Nevoile pacientului sunt diferite
Indiferent de natura bolii parodontale, tratamentul trebuie să fie început din faza incipientă a bolii pentru a avea şanse de vindecare.
„Tratamentul trebuie început de la primele simptome şi trebuie susţinut de proceduri multiple şi diversificate de tratament , menite să conducă spre ameliorarea evoluţiei şi apoi spre vindecare. Acesta trebuie să fie obligatoriu individualizat şi intensiv la fiecare pacient în parte, fiind principala condiţie de succes a tratamentului. Tratamentul microbian al inflamaţiilor parodonţiului marginal nu se limitează la igienizarea cavităţii bucale, ci utilizează un arsenal complex de substanţe antiseptice, antibiotice şi chimioterapice a căror acţiune va urmări ameliorarea şi vindecarea formelor variate de îmbolnăvire a paradonţiului marginal. În cazul bolilor generale, medicul dentist are obligaţia de a colabora cu medicul specialist pentru un tratament cât mai eficient”, adaugă dr. Dorina Contor.
Bolile hematologice şi cele hepatice se însoţesc de leziuni ulcerative şi sângerări ale gingiilor, parodontite profunde, caz în care se recomandă consult de specialitate pentru ameliorarea simptomatologiei. În cazul deficienţelor de nutriţie, adică lipsa vitaminelor A, D, B1, B2, PP se recomandă tratamentul de urgenţă al leziunilor parodontale”, ne explică dr. Dorina Contor, medic dentist.
Gingivita şi situaţiile în care poate să apară
„Gingivitele din cursul unor stări fiziologice hormonale cum ar fi: gingivita la pubertate, gingivita de sarcină, gingivastomatita de menopauză, produc îmbolnăvirea parodonţiului marginal ce necesită intervenţia medicului pentru a opri evoluţia spre complicaţii mai grave ca mobilitatea patologică de gradul trei şi patru, abcesul parodontal marginal, necrozele pulpare sau pulpitele acute”, completează dr. Dorina Contor.
Nevoile pacientului sunt diferite
Indiferent de natura bolii parodontale, tratamentul trebuie să fie început din faza incipientă a bolii pentru a avea şanse de vindecare.
„Tratamentul trebuie început de la primele simptome şi trebuie susţinut de proceduri multiple şi diversificate de tratament , menite să conducă spre ameliorarea evoluţiei şi apoi spre vindecare. Acesta trebuie să fie obligatoriu individualizat şi intensiv la fiecare pacient în parte, fiind principala condiţie de succes a tratamentului. Tratamentul microbian al inflamaţiilor parodonţiului marginal nu se limitează la igienizarea cavităţii bucale, ci utilizează un arsenal complex de substanţe antiseptice, antibiotice şi chimioterapice a căror acţiune va urmări ameliorarea şi vindecarea formelor variate de îmbolnăvire a paradonţiului marginal. În cazul bolilor generale, medicul dentist are obligaţia de a colabora cu medicul specialist pentru un tratament cât mai eficient”, adaugă dr. Dorina Contor.
