Chiar dacă astmul afectează oameni de toate vârstele, important de ştiut este faptul că această afecţiune porneşte încă din copilărie, pentru a se agrava pe parcurs. Cum ne îmbolnăvim? Astmul îşi poate avea originile în istoricul genetic al copilului. Toate mecanismele acestei boli sunt de tip alergic, iar episoadele infecţioase, adică astmul bronşic, sunt episoade de intensificare a efectelor sale. Apariţia astmului are mai mulţi factori determinanţi: - predispoziţia genetică este principalul factor care determină astmul. În acest caz, boala poate afecta fătul încă din viaţa intrauterină, astfel că 50% dintre copiii cu astm bronşic prezintă această afecţiune din cauza mamei fumătoare. Diagnosticul de astm bronşic nu poate fi pus însă înainte de vârsta de şase ani. - expunerea la poluanţii de mediu: praf, mucegai, polen, noxe. - expunerea la alergeni alimentari, care de cele mai multe ori creează rinitele alergice. „Crizele de astm apar atunci când sunt declanşate de o serie de factori interni sau de mediu. Aceştia poartă denumirea medicală de triggeri, care în cazul unui astm ţinut sub control nu afectează calitatea vieţii bolnavului. Cei mai frecvenţi factori alergeni care pot declanşa crizele de astm includ alergenii de mediu: acarieni, mucegaiuri, părul de animale, anumite insecte sau polenuri. Tot în această categorie intră şi modificările bruşte ale temperaturii aerului, ceaţă, vânt”, a declarat, pentru „Cuget Liber” dr. Letiţia Copaciu, medic specialist în alergologie-imunologie. Substanţele iritante, ca fumul de ţigară sau substanţele poluante, intervin agresiv în schimbările bruşte ale stării de sănătate a astmaticilor. Identificarea acestor triggeri este esenţială în procesul de vindecare. De aceea, medicul va stabili care sunt aceştia şi va învăţa pacientul cum să îi evite astfel încât frecvenţa crizelor să se reducă substanţial. Un diagnostic multidisciplinar Pacientul trebuie să se adreseze în primă instanţă medicului de familie care va diagnostica boala după un control medical amănunţit. Acesta deţine toate informaţiile despre istoricul medical al bolnavului şi poate să evalueze starea de sănătate şi în funcţie de celelalte afecţiuni. El va supune pacientul la o serie de teste de laborator. Dacă suspiciunea de boală este pozitivă, atunci bolnavul este trimis către pneumologie pentru efectuarea testării spirometrice. Toate aceste rezultate vor trimite în final bolnavul către medicul specialist alergolog care va confirma natura alergologică a bolii şi va stabili paşii de tratament specifici. „Dacă tratamentul este stabilit de specialist, monitorizarea pacientului trebuie realizată de medicul de familie, fiind o boală cronică ce necesită un tratament de lungă durată. Principalul mod de tratare al astmului alergic este realizat cu ajutorul terapiei inhalatorii”, a mai precizat dr. Letiţia Copaciu. Medicul mai avertizează că o evoluţie de lungă durată prost controlată şi gestionată a bolii duce la decompensarea acesteia şi la suprasolicitarea altor organe şi sisteme ale organismului. De aceea, controlul medical periodic este necesar.