Chalazionul este provocat de un blocaj la nivelul uneia dintre glandele sebacee Meibomius, prezente pe marginea pleoapelor. Aceste glande produc o substanţă uleioasă care intră în compoziţia lacrimilor şi care are rol de a lubrifia suprafaţa ochiului. Chalazionul nu este o infecţie, ci o inflamaţie. Tipic, această afecţiune se dezvoltă lent, pe parcursul a 2-3 săptămâni, evoluează în general fără durere oculară şi se dezvoltă mai profund în pleoapă decât urciorul. Chalazionul nu este o boală contagioasă, însă, lăsat netratat, chistul se poate extinde atât de mult încât poate afecta vederea.

Nu se cunoaşte o cauză exactă a apariţiei chalazionului, însă anumite persoane pot avea o predispoziţie mai pronunţată, mai ales dacă au mai suferit de chalazion în trecut sau îşi freacă ochii cu mâinile murdare.

„Chalazioanele mici se pot vindeca de la sine în câteva zile. Medicul prescrie unguente cu antibiotice şi corticosteroizi (cu masarea uşoară a pleoapei de 2-3 ori, zilnic). Pot fi utile şi soluţiile cu antibiotice administrate în sacul conjunctival.

Pe durata tratamentului:

- nu se vor folosi cosmetice sau lentile de contact

- se pot aplica comprese calde, umede. Acestea ar putea ajuta la deblocarea porilor glandelor pentru a se drena şi a începe să se vindece. Înainte de aplicare se vor spăla mâinile. Se utilizează un tifon înmuiat în apa caldă, nu fierbinte. Se poate utiliza ser fiziologic.

- nu încercaţi să spargeţi umflătura apărută pe pleoapă, întrucât puteţi spori inflamaţia.

Dacă în urma tratamentului chalazionul nu se retrage sau în cazul chalazioanelor voluminoase, se recomandă îndepărtarea sa pe cale chirurgicală”, a precizat dr. Hicham Mrini, specialist oftalmolog în cadrul Mrini Eye Hospital.