Specialiștii în somnologie susțin că trecerea la ora de vară vine cu o datorie ascunsă. Este vorba despre datoria de somn pe care mulți dintre noi o acumulează după ce se schimbă ora și dormim mai puțin.
Medicul pneumolog Oana Deleanu spune că o treime din viață ne-o petrecem dormind și e important ca somnul să fie bun. Somnul bun este definit, potrivit specialistei, atât de cantitatea lui – să se situeze între 7 și 8 ore, cât și de calitate – un aspect pe care mai puțin îl luăm în calcul. Trecerea la ora de vară, a afectat ambii parametri pentru mulți dintre noi.
Somnul ne ocupă o treime din viață, așa că e foarte important ca somnul să fie de calitate.
„Trecerea la ora de vară este mai dăunătoare sănătății decât trecerea la ora de iarnă. Organismul nostru funcționează după standard time, adică după ora de iarnă, nu avem nevoie să se schimbe ora odată cu venirea primăverii“, spune dr. Deleanu.
Doar 20% din populația lumii folosește trecerea la ora de vară, multe țări au renunțat la Daylight Saving Time între cele două Războaie Mondiale, dar în timpul crizei energetice din 1970, America de Nord și Europa au ales să facă schimbarea orei de două ori pe an. Consecințele asupra sănătății se studiază încă. Schimbarea orei poate avea efecte nocive, precum: creșterea incidenței evenimentelor depresive, risc crescut de accident vascular cerebral, mai ales în primele două zile după schimbarea orei; scăderea cantității și calității somnului, pierderea unei ore de somn când trecem la ora de vară pare să afecteze durata somnului pe întreaga săptămână care urmează; doar 27 de minute de somn pierdute într-o noapte de către adolescenți se pot solda, după trecerea la ora de vară, cu un timp mai lung de reacție, prin creșterea somnolenței diurne.
Pentru multe persoane, trecerea la ora de vară reprezintă, în primul rând, o oră în minus de somn. Timpul se somn pierdut se acumulează. Medicii numesc acest fenomen datoria de somn. Mai multe studii efectuate în ceea ce privește modul și timpul în care putem recupera „datoria de somn”, ne arată că o singură oră pierdută de somn se recuperează cu dificultate.