Terapia cu venin de albine (TVA) este o parte a apiterapiei care foloseşte veninul de albine pentru a ameliora sau chiar pentru a trata anumite stări patologice. Veninul de albine este o sursa bogată de enzime, peptide şi amine biogene.
Potrivit dr. Daniela Duşa, medic specialist reumatologie în cadrul centrului medical Iowemed, „în compoziţia veninului de albine intră cel puţin 18 substanţe cu proprietăţi farmaceutice (melitina, apamina, peptidul de degranulare mastocitară, adolapina, fosfolipaza A2, hialuronidaza). Mecanismele prin care acţionează veninul de albine nu sunt pe deplin cunoscute. Studiile arată că veninul de albine modifică funcţionarea sistemului imunitar şi determină creşterea producţiei de cortizon. Veninul de albine are efect antiinflamator imediat, îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, are efect anestezic, efect citostatic, stimulează axul hipofizo-suprarenalian, activează sistemul imunitar şi are şi efect antiinflamator secundar”.
În mod tradiţional, veninul de albine este administrat prin înţepături directe cu albine care sunt stimulate să înţepe în zona afectată sau puncte de acupunctură. Cantitatea de venin, eliberată de albină în momentul înţepării, este condiţionată de vârsta albinei, de sezon, de cantitatea şi calitatea hranei. Următorul produs în scara eficacităţii terapeutice este soluţia injectabilă de venin de albină (apitoxina).
„Se poate administra intra-dermic sau subcutanat, imitând efectul înţepăturii de albine. Alte variante de administrare sunt metoda electroforetică, precum şi metoda ultrasonoforetică şi locală prin aplicarea de unguente sau creme pe bază de venin de albine”, explică dr. Daniela Duşa.
Indicaţii, contraindicaţii, beneficii şi riscuri
TVA îşi găseşte aplicaţii în special în reumatologie (reumatisme inflamatorii, degenerative şi abarticulare, dureri cronice), neurologie (neuropatii, nevrite, sindrom de canal carpian, scleroză multiplă), dermatologie (psoriazis, ulcere topice, eczeme, cicatrici), cardiologie (ateroscleroză, hipo şi hipertensiune arterială), pneumologie.
„TVA se administrează o dată, de două sau trei ori pe săptămână, iar numărul de înţepături este gradual. Durata terapiei diferă în funcţie de patologie, dar şi de starea iniţială a pacientului. Contraindicaţiile absolute sunt reprezentate de alergia la venin de albine, insuficienţa acută de organ (cardiacă, hepatică, renală), afecţiuni psihiatrice, infecţiile locale şi sistemice. Contraindicaţiile relative sunt reprezentate de ciroza hepatică, depresie, anxietate, anumite medicamente”, adaugă medicul specialist.
Administrarea de venin de albine produce efecte locale (durere, tumefacţie, prurit, roşeaţă) care creează disconfort. Aceste simptome arată răspunsul pacientului la terapie şi sunt efecte dorite, fiind un indicator al recuperării pacientului. Reacţiile anafilactice, care pun în pericol viaţa, sunt rare şi pot fi combătute cu medicaţie corespunzătoare.
TVA diferă de terapia cu celelalte produse apicole, deoarece are unele riscuri. De aceea, acest tratament trebuie efectuat de persoane specializate şi bine pregătite şi în locuri (clinici) amenajate special.
„Înainte de începerea terapiei cu venin de albine, se realizează o pregătire a pacientului care constă în consiliere şi în testarea sensibilităţii la veninul de albine (prin dozarea IgE la venin de albine)”, conchide dr. Daniela Duşa.
Pentru mai multe informaţii şi programări, puteţi apela numărul de telefon al Centrului medical Iowemed 0241 962.
