Proiectul „Şi ei trebuie să aibă o şansă!”, dedicat integrării sociale a persoanelor cu autism, a ajuns la finalul celor trei ani de desfăşurare.Aproximativ 1.300 de persoane au putut beneficia de consiliere şi asistenţă din partea Fundaţiei Romanian Angel Appeal şi a partenerilor săi, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Direcţia Protecţia Copilului şi Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România. Proiectul a realizat un pas important în îmbunătăţirea vieţii persoanelor cu autism din România, prin creşterea numărului de medici instruiţi în depistarea precoce a tulburării de spectru autist, creşterea numărului de specialişti în intervenţii terapeutice, dezvoltarea unei reţele naţionale de servicii gratuite pentru persoanele cu TSA, sporirea gradului de informare şi sensibilizare a publicului şi elaborarea unei Strategii Naţionale privind integrarea socială a persoanelor cu autism. Unul dintre principalele obiective ale proiectului a vizat crearea unui cadru favorabil care să contribuie la creşterea şanselor de integrare socială a copiilor şi tinerilor cu TSA, prin diagnosticare precoce şi acces la servicii şi programe de recuperare şi asistenţă specializată. Proiectul a pornit din dorinţa de a răspunde unei părţi a problemelor identificate în rândul comunităţii persoanelor afectate de autism, generate în special de diagnosticarea târzie cauzată de lipsa de informare şi instruire, lipsa unor intervenţii terapeutice accesibile, lipsa unui sistem de referire a persoanelor diagnosticate, către servicii specializate, lipsa acută de specialişti formaţi în intervenţii terapeutice, respingerea, izolarea şi lipsa accesului la educaţie şi integrare socială, din cauza slabei informări şi în absenţa unui cadru legislativ care să asigure respectarea drepturilor persoanelor cu autism. Persoanele cu autism au nevoie de terapie continuă, care vizează îmbunătăţirea sau dezvoltarea abilităţilor de comunicare, combaterea izolării sociale, formarea unei anumite rutine, acumularea de informaţii şi cunoştinţe, estomparea comportamentelor disruptive etc. Întreruperea terapiei sau fluctuaţiile de participare la şedinţele tera-peutice conduc, de cele mai multe ori, la înregistrarea unui regres sau la consecinţe ireversibile. Pe lângă terapia individuală, este nevoie şi de terapie de grup care să vizeze procesul de dezvoltare a propriei personalităţi sociale. Serviciile de evaluare şi terapie în domeniul TSA trebuie susţinute de servicii complementare, precum cele medicale, de logopedie, kineto-terapie sau de terapie ocupaţională, de la caz la caz.
