Foarte mulți părinți se plâng de insomnia la copii sau alte tulburări ale somnului la vârstele foarte mici. Din păcate, unii dintre ei se confruntă cu această situație de săptămâni sau chiar luni de zile, iar de vină pentru insomniile micuților pot fi anumite obiceiuri greșite sau anumite afecțiuni de care ei suferă.

Cu toții suntem conștienți de faptul că, pentru dezvoltarea normală și sănătoasă a copiilor, somnul este un factor extrem de important. De regulă, nou-născuții dorm în cicluri de somn de câte 50-60 de minute, fără să resimtă trecerea de la zi la noapte. Apoi, începând cu vârsta de patru luni, bebelușul poate dormi chiar și 6-8 ore pe noapte, neîntrerupt, iar până la vârsta de 6 luni, în jur de 10-12 ore. Problema este că bebelușii se trezesc în mod repetat în timpul nopții chiar și la vârsta de nouă luni. Unii dintre ei adorm fără ajutor, în timp ce alții necesită intervenția părinților.

Mai târziu, copiii de vârstă școlară au nevoie de 9-12 ore de somn pe noapte, iar dacă timpul de odihnă este mult mai scurt, poate fi vorba de privarea de somn sau de insomnii la copii. Potrivit dr. Paulei Chelărescu, părinții pot sesiza tulburările de somn ale școlarilor prin următoarele simptome: copilul nu adoarme în 15-30 de minute după ce merge la culcare ori se trezește foarte greu dimineața și acuză stări de oboseală. De asemenea, el pare a nu avea energie în timpul zilei și acuză somnolență la școală. Tocmai de aceea, specialistul spune că motivele cele mai frecvente ale insomniei la copii sunt diverse.

„În primul rând, bebelușii prezintă cele mai accentuate oscilații ale ciclurilor de somn, cu atât mai mult cu cât creierul insuficient dezvoltat nu percepe ritmul circadian al ciclului somn-stare de veghe și nu face distincția între zi și noapte. Nou-născuții, până la vârsta de două luni, adorm și se trezesc în mod repetat timp de 12-18 ore din cele 24. Majoritatea bebeluşilor ajung să doarmă neîntrerupt pe timpul nopții abia la vârsta de nouă luni, dar și în acest caz poate fi vorba de o perioadă de doar 5-6 ore la rând. De asemenea, mulţi copii întâmpină dificultăți în a adormi singuri, atunci când sunt obișnuiți de părinți să fie legănați înainte de culcare. Acest obicei îi împiedică pe cei mici să intre fără ajutor în starea de somnolență și să plângă de fiecare dată când sunt privați de gesturile care îi ajută să adoarmă. Din acest motiv, li se recomandă părinților să pună copilul în pătuț când pare somnoros, nu când este deja adormit. În acest fel, micuțul învață să se autoliniștească și să adoarmă singur la loc, chiar și atunci când se trezește în timpul nopții”, a explicat medicul.

Cei mici au nevoie de o rutină în modul de viaţă

Totodată, a precizat specialistul, copiii au nevoie de o rutină în modul de viață, respectiv de ore regulate de somn, trezire, masă și joacă. De ce? Pentru că atunci când această organizare lipsește, creierul celor mici devine confuz, iar oboseala conduce la stări de iritabilitate care afectează profund capacitatea de odihnă. După aceea, începând cu vârsta de şase luni, bebelușul conștientizează ce se întâmplă în jurul său și devine temător atunci când este lăsat singur în pătuț. În acest caz, este de preferat să nu îi potoliți plânsul prin alăptare (când nu este cazul), legănat sau cântat, altfel nu se va obișnui să adoarmă fără eforturile unui părinte.

În schimb, îi puteți vorbi în șoaptă sau puteți mângâia copilul pe spate, ușor, astfel încât să îl asigurați că îi sunteți aproape. Țineți aprinsă o lumină de veghe și încurajați, pe cât posibil, bebelușul să adoarmă singur. O categorie comună de cauze ale tulburărilor de somn la copii include alergiile, astmul și infecțiile tractului respirator. Colicii, refluxul de acid gastric, durerile de urechi şi de dinți sunt probleme care împiedică bebelușii să se bucure de odihnă așa cum ar trebui. Ca urmare, medicul pediatru poate recomanda variantele de tratament corespunzătoare în fiecare caz specific. Deși se petrece rar, apneea în somn obstructivă este, şi ea, o afecțiune care interferează cu capacitatea copiilor de a se odihni corespunzător. Căile aeriene ajung să fie obstrucționate, fie pe fondul inflamațiilor amigdalelor, fie din cauza polipilor nazali. Afecțiunea este mai comună în categoria de vârstă 3-7 ani și apare foarte rar.