Cei mai mulţi prematuri care sunt născuţi între 32 şi 37 de săptămâni de gestaţie se dezvoltă foarte bine după naştere. Dacă nou-născutul are o evoluţie bună după naştere (nu are hipoxie neonatală, infecţii severe sau nu prezintă afecţiuni ale creierului sau ale plămânilor), riscul de apariţie a diferitelor incapacităţi sau de întârzieri în dezvoltarea normală este foarte mic. Cu toate acestea, în primii doi ani de viaţă, prematurul se va dezvolta mai greu, în comparaţie cu copiii de aceeaşi vârstă cu el, dar născuţi la termen.

Este de aşteptat ca acest deficit de dezvoltare al prematurului să dispară în jurul vârstei de doi ani. La vârsta preşcolară, o diferenţă de vârstă cronologică sau corectată de 2 - 4 luni nu mai este sesizabilă. În momentul începerii şcolii, părinţii trebuie să fie foarte atenţi la orice probleme de învăţare ale copilului.

Dificultăţile la citit, scris sau matematică datorate prematurităţii pot fi observate în primii ani de şcoală. Trebuie precizat că, în general, cu cât nou-născutul este mai mic, cu un grad mai mare de prematuritate sau mai bolnav, cu atât creşte riscul de a avea retard în dezvoltare sau invalidităţi.

„Dacă acesta a fost extrem de prematur (născut înainte de 26 de săptămâni de gestaţie) sau a fost foarte mic (mai mic de 800 de grame), are un risc foarte mare de a avea probleme severe. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt: retardul mintal, hemoragia cerebrală, cecitatea (orbirea) şi surditatea. La rândul lor, bebeluşii născuţi cu o greutate cuprinsă între 1.500 şi 2.500 de grame pot avea diferenţe ale coeficientului de inteligenţă faţă de un nou-născut la termen, dar acestea sunt mici. Cei care cântăresc peste 2.500 de grame au un risc foarte mic de apariţie a unui retard în dezvoltare. Acei copii care prezintă semne ale unui retard în dezvoltare este foarte probabil să-şi îmbunătăţească starea într-un mediu familial primitor şi cu o îngrijire atentă”, a declarat dr. Livica Frăţiman, medic specialist neonatolog.