De câte ori nu ați fost chemați seara, în pat, de către copii? Când cel mic vă cheamă noaptea lângă el, spunându-vă că îi este frică, ați putea crede că exagerează, că teama lui nu este justificată ori că încearcă să vă manipuleze. Site-ul totul despre mame.ro precizează că cei mici nu se nasc cu frică de întuneric. Altele sunt fricile înnăscute: frica de înălțime și frica de zgomote puternice.

Începând cu vârsta de trei ani, pe măsură ce creierul se dezvoltă, micuții încep să creeze și chiar să povestească lucruri nemaiauzite și ne uimesc cu poveștile lor. Uneori, au o imaginație bogată și cu greu fac distincția între ceea ce este adevărat sau nu. Cel puțin până aproape de vârsta de șase ani cred în Moș Crăciun, Zână Măseluță și Iepurașul de Paște. De ce n-ar crede și în monștri, fantome ori în Bau-Bau? Practic, copilăria este locul unde se naște gândirea magică, iar imaginația are un rol cheie în dezvoltarea copiilor, fiindcă îi ajută să înțeleagă realitatea de zi cu zi. Ca urmare, teama de întuneric a unui copil poate fi dobândită prin experiențele de viață, poate fi moștenită, indusă sau copiată de la frații mai mari ori de la rude.