Demenţa este o problemă de sănătate cu care se confruntă vârstnicii, în general şi este asociată cu un declin continuu al creierului şi al capacităţilor acestuia. Cele mai frecvente cauze ale demenţei includ afecţiunile în care celulele creierului degenerează şi mor mai rapid decât s-ar întâmpla acest lucru în cadrul procesului normal al îmbătrânirii. Această deteriorare duce la un declin al capacităţilor mintale şi, uneori, fizice ale unei persoane.

Aţi observat de ceva vreme că un membru al familiei dumneavoastră ar putea suferi de demenţă? Chiar dacă acesta a avut simptome care să indice instalarea afecţiunii la care ne referim, vestea pică, oricum, ca un şoc asupra tuturor din casă. Totuşi, este foarte important să ne dăm seama care sunt cauzele care au dus la demenţă, pentru că, în acest fel, se va putea alege şi schema de tratament cea mai potrivită.

Pe de altă parte, un diagnostic precoce al demenţei poate fi, de asemenea, benefic, deoarece unele cauze ale demenţei sunt tratabile şi

complet sau parţial reversibile, în funcţie de natura problemei.

În această categorie pot intra afecţiuni cum ar fi carenţa unor

vitamine, efectele secundare ale medicaţiei şi anumite tumori

cerebrale. Boala Alzheimer şi demenţa cu corpi Lewy deteriorează treptat creierul. Cu toate că nu vor vindeca demenţa, aceste medicaţii pot produce o diferenţă semnificativă la traiul şi activitatea dumneavoastră de zi cu zi. Simptomele demenţei se vor agrava treptat, de obicei. Cât de rapid are loc această agravare va depinde, însă, de starea generală de sănătate a persoanei cu demenţă şi de tipul demenţei de care suferă.

Potrivit dr. Ana Maria Ionescu, primul domeniu şi cel mai afectat de demenţă este memoria. Mai mult decât atât, demenţa se asociază adeseori cu tulburări de limbaj, cu tulburări de altă natură, de judecată, de orientare etc. Toate acestea fac parte dintr-un tablou complex, în funcţie de etiologia demenţei.

Tratamentele nu vindecă boala, ci doar încetinesc progresia

„Există demenţe aşa-zis primare, iar cea mai cunoscută este demenţa de tip Alzheimer sau există demenţe secundare, în care există o altă condiţie care duce la demenţă, cum este boala Parkinson, care se asociază cu demenţa. În demenţa Alzheimer, care este cea mai frecventă, uneori complicată cu boala cerebrovasculară, avem un tratament specific acestei boli, dar care, atenţie, nu este un tratament curativ, nu vindecă boala, ci doar încetineşte progresia, evoluţia naturală a acestei boli”, a explicat medicul.

Specialistul a subliniat că populaţia trebuie să reţină că în demenţă funcţionalitatea de zi cu zi a pacientului este clar afectată. De fapt, boala evoluează mult timp până la diagnosticul clinic, adică până când familia se sesizează că nu este vorba de o uitare benignă a vârstnicului. Ca urmare, în momentul în care boala este diagnosticată, este clar că aceasta este avansată din punct de vedere anatomopatologic. „Părerea mea este că sfatul unui specialist trebuie cerut cât mai repede. Există o serie de teste care se aplică în aceste cazuri, teste serologice, teste imagistice şi nu în ultimul rând testele psihologice care identifică domeniul tulburării de memorie”, a completat medicul.