Asociat adesea stresului şi anxietăţii, sindromul de intestin iritabil este un diagnostic ce necesită o atenţie deosebită din partea specialistului gastroenterolog, dar şi investigaţii specifice: endoscopie digestivă superioară, analize de sânge şi coprocultura.
Deşi 20% din populaţia adultă este afectată de această boală, un procent de cel puţin 30% dintre pacienţi nu se consideră bolnavi, deci nu se adresează medicului.
Pentru o imagine completă asupra acestei afecţiuni, a diagnosticării corecte, dar şi a conduitei terapeutice corespunzătoare, ne-am adresat medicului specialist gastroenterolog Elena Csosz, din cadrul Centrului Medical Gastromond.
- Care sunt cauzele acestei afecţiuni şi ce categorii sunt afectate cu precădere?
- Sindromul de intestin iritabil reprezintă o tulburare funcţională intestinală caracterizată prin durere sau disconfort abdominal, modificarea tranzitului intestinal, în absenţa unor leziuni structurale şi biochimice detectabile. Este o afecţiune în care nu au fost identificate modificări patognomonice, aşadar diagnosticul decurge dintr-o anamneză corectă şi recunoaşterea manifestărilor clinice sugestive, odată cu eliminarea unor suferinţe organice.
- Cu ce simptome se confruntă pacienţii?
- Simptomele se datorează unor modificări ale reactivităţii motorii intestinale şi creşterii sensibilităţii viscerale ca şi consecinţe ale factorilor psihosociali (somatizare, anxietate, isterie, fobii, paranoia) şi al factorilor luminali iritativi (glucide malabsorbite, alergeni alimentari etc.). Pacienţii cu SII prezintă o simptomatologie complexă şi variată, iar pentru o diagnosticare cât mai corectă au fost elaborate criterii de diagnostic (AGA - Asociaţia Americană de Gastroenterologie).
Astfel, aceştia se confruntă cu durere sau disconfort abdominal cel puţin 3 zile pe lună în ultimele 3 luni, asociate cu minim 2 din următoarele 3 caracteristici: ameliorate de defecaţie, asociate cu modi-ficări ale frecvenţei scaunelor, asociate cu modificări al consistenţei scaunelor.
SII constituie una din cele mai frecvente afecţiuni gastroenterologice şi poate fi întâlnit la orice vârstă.
Durerea abdominală - se poate localiza în orice zonă a abdomenului sau poate fi difuză. Caracterul poate fi de crampă, balonare dureroasă. Stresul şi emoţiile puternice pot exacerba durerea în timp ce defecaţia poate ameliora temporar durerea.
- Ce investigaţii se impun?
- Deoarece diagnosticul se bazează în principal pe manifestările clinice şi există suferinţe organice cu simptome similare, este necesar un diagnostic diferenţial corect cu bolile inflamatorii intestinale, intoleranţa la gluten, cancerele colorectale, disfuncţiile tiroidiene şi diareea infecţioasă. În prezenţa simptomelor de alarmă de tipul scăderii ponderale, sângerare gastrointestinală, diaree refractară sau istorie familială de cancer colorectal, pacienţii trebuie să se adreseze medicului gastroenterolog pentru investigaţii specifice. Ca teste biologice, se recomandă hemograma, VSH, hor-moni toroidieni, serologie pentru intoleranţa la gluten, examenul coproparazitologic şi coprocultura la pacienţii cu diaree. Modificări ale acestor examene paraclinice sugerează suferinţe organice şi nu pledează pentru SII.
La pacienţii peste 45 de ani, în funcţie de simptomatologie, se pot recomanda endoscopia digestivă superioară sau colonoscopia.
- Ce tratament necesită bolnavul şi care sunt restricţiile alimentare?
- Datorită diversităţii simptomatologiei, dieta trebuie individualizată în funcţie de subtipul clinic. Ca şi recomandări generale: l respectarea celor 3 mese pe zi l reducerea consumului de băuturi alcoolice l reducerea grăsimilor din alimentaţie poate diminua disconfortul abdominal l creşterea aportului de fibre este recomandată la pacienţii cu constipaţie l reducerea aportului de fructe şi băuturi carbogazoase la cei cu diaree.
Tratamentul medicamentos ar trebui selectat încât să se adreseze simptomului principal.
