Specialiştii susţin că există o diferenţă clară între epilepsie şi criza epileptică, fapt pentru care există mai multe mituri care trebuie demontate pentru ca pacienţii să fie bine informaţi

Deşi epilepsia este a doua afecţiune neurologică din punct de vedere al frecvenţei, cu o prevalenţă de 0,5-0,8% în populaţia generală, informaţiile medicale pe care le deţin majoritatea oamenilor despre această boală sunt încă limitate, motiv pentru care există încă falsa idee în anumite medii că epilepsia este o boală „malefică“, incurabilă. Specialiştii susţin că există o diferenţă clară între epilepsie şi criza epileptică, fapt pentru care există mai multe mituri care trebuie demontate pentru ca pacienţii să fie bine informaţi. „Criza epileptică reprezintă manifestarea clinică ce apare ca urmare a descărcării electrice excesive a unui grup de neuroni (celule cerebrale). Crizele epileptice pot fi provocate de anumite situaţii speciale ca febra, caz în care vorbim de convulsii febrile, encefalite, traumatisme, substanţe toxice, tulburări metabolice sau pot fi neprovocate, cu apariţie abruptă şi neaşteptată, ca în epilepsii. Epilepsia se manifestă prin crize care se repetă, fără factori provocatori. Diagnosticul de epilepsie necesită prezenţa a cel puţin două crize neprovocate”, explică dr. Daniela Stoian, medic specialist neurologie pediatrică în cadrul Spitalului privat ISIS din Constanţa. Poţi să ai o criză epileptică fără să ai epilepsie? Persoanele cu epilepsie au convulsii repetate care apar de-a lungul vieţii şi care, fără tratament corect, devin mai severe şi mai frecvente în timp. Cel mai adesea, tratamentul implică administrarea zilnică a unor medicamente specifice. Uneori, accesele sunt rezultatul unui traumatism, al unei agresiuni sau al altor boli. „Mulţi oameni au cel puţin o criză în timpul vieţii, de obicei provocată în cursul unei boli generale sau cerebrale precum diabet zaharat dezechilibrat, boală diareică cu deshidratare, meningită, consum de alcool, după un traumatism şi care nu se repetă după ce această boală a trecut”, explică dr. Daniela Stoian. Toate crizele epileptice arată la fel? Una dintre falsele impresii ale multor oameni este aceea că toate crizele epileptice arată la fel. Nu, nu este adevărat, există mai multe tipuri de crize: - Crize parţiale sau focale care se datorează descărcării unui grup de neuroni dintr-o anumită parte a creierului. În funcţie de zona din creier care descarcă electric, acestea pot avea mai multe manifestări: - motorii: încordare sau zbatere a unui grup muscular ce poate fi la nivelul feţei, mâinii, piciorului; - senzitive: furnicături, durere; - vizuale: atunci când apar pete în vedere; - olfactive: mirosuri care nu există; - auditive: diferite sunete; - psihice: diferite senzaţii. [caption id="attachment_5557" align="aligncenter" width="300" caption="foto: depici.ro"][/caption] Un pacient cu crize focale poate să aibă conştienţa perfect păstrată pe parcursul manifestării, ştie ce i se întâmplă şi poate relata. - Crize generalizate care se datorează descărcării electrice a tuturor neuronilor, fie de la început sau urmând o criză parţială. Aspectul clinic al acestui tip de crize este cel recunoscut de majoritatea populaţiei cu pierderea conştienţei, cădere, încordare a muşchilor şi zbaterea membrelor, hipersalivaţie, emisie de urină. Copilul cu epilepsie are retard mental sau va avea? În ciuda tendinţei unora de a considera epilepsia ca fiind asociată cu o dizabilitate fizică sau intelectuală, acest lucru nu este întot-deauna adevărat. Cei mai mulţi dintre copii au doar epilepsie, fără alte tulburări asociate. Intelectul şi abilităţile acestor copii sunt aceleaşi cu ale colegilor lor de aceiaşi vârstă şi pot duce o viaţă absolut normală. „Există şi situaţii în care crizele sunt provocate de o afecţiune cerebrală difuză şi atunci copilul are şi tulburări motorii şi / sau psihice. Sper ca, la final, să fiţi de acord cu mine că, în lumina progreselor înregistrate în ultimii ani în privinţa investigării şi a tratamentului epilepsiei, avem posibilitatea şi trebuie să privim această boală cu mai mult curaj şi mai puţine prejudecăţi”, completează dr. Daniela Stoian.