Odată cu venirea primăverii s-a înmulţit din nou şi numărul câinilor maidanezi care umblă liberi pe străzi. Principala problemă în această situaţie este că poţi oricând să te întâlneşti cu un animal bolnav de rabie, care te poate muşca şi îţi poate transmite virusul. Rabia umană este o boală infecţioasă a animalelor determinată de transmiterea unui virus neurotrop din genul Lyssaviridae de la animal la om, în special prin muşcătură. Rabia afectează sistemul nervos central, adică măduva spinării şi creierul, iar animalele infectate pot răspândi boala prin intermediul salivei sau contactului cu ţesutul cerebral. „Această afecţiune se manifestă clinic ca encefalomielită acută, invariabil fatală la persoanele nevaccinate”, susţine dr. Loti Popescu, reprezentant al Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică din Constanţa, responsabil de Promovarea Sănătăţii şi Educaţiei pentru Sănătate. Afecţiunea este din ce în ce mai rară în ţările dezvoltate datorită programelor largi de vaccinare împotriva rabiei, dar este mult mai comună în statele în curs de dezvoltare. Rabia - principala boală transmisibilă către om la nivel mondial Chiar dacă rabia umană este considerată o boală rară pe baza proporţiei cazurilor infectate din populaţia generală a unei ţări, aceasta este deseori subdiagnosticată. „Aproximativ 55.000 de oameni mor în fiecare an din cauza acestui virus, mai ales în Africa şi Asia, ceea ce menţine rabia ca principala zoonoză din lume”, aflăm de la dr. Loti Popescu. Animalele care s-au dovedit a fi cele mai importante rezervoare de virus sunt vulpile, mai spune medicul. „În anul 2009, 86.8% din totalul cazurilor de rabie la animalele sălbatice, altele decât liliecii, au apărut la vulpi, majoritatea fiind raportate de România”, a precizat reprezentantul DJSP Constanţa. Măsuri pentru a preveni turbarea animalelor Potrivit dr. Loti Popescu, în ţările unde boala se răspândeşte mai uşor ar trebui implementate măsuri de reducere a riscului de infecţie la animalele sălbatice sau domestice. „Cazurile suspecte de rabie animală ar trebui raportate şi supravegheate, iar animalele domestice trebuie vaccinate. Măsurile ar mai putea include programe de control al rabiei, verificarea populaţiei şi vaccinarea animalelor comunitare, prevenirea riscului de import, dar şi educaţia populaţiei”, ne informează medicul. În ţara noastră, numărul cazurilor de rabie a crescut din cauza întreruperii vaccinării antirabice a animalelor sălbatice, în urma contestării licitaţiilor pentru vaccin. Reprezentantul DJSP a menţionat că în luna mai a anului trecut s-a demarat şi la noi vaccinarea vulpilor, deoarece Uniunea Europeană ne-a alocat fonduri pentru reducerea rabiei, acţiune care se preconizează a se desfăşura pe parcursul a zece ani. Cum se pot feri oamenii de rabie Cea mai eficientă metodă de a preveni infectarea cu virusul rabic este vaccinarea. Aceasta poate fi re-comandată pentru turiştii internaţionali în funcţie de incidenţa locală a rabiei în teritoriul vizitat, tipul activităţii desfăşurate sau durata sejurului. În cazul în care aţi fost deja muşcat de un animal bolnav, rana se spală imediat şi se dezinfectează, după care se administrează cinci doze de vaccin antirabic o dată la câteva zile. După utilizarea vaccinului, corpul poate rămâne protejat chiar şi la câţiva ani după vaccinare. „Anticorpii antirabici persistă mai mult timp după administrare. La aproximativ 80% din pacienţii vaccinaţi, titrul de anticorpi rămâne detectabil la nouă ani după vaccinarea primară”, ne informează dr. Loti Popescu. Pentru a preveni contactul cu un animal bolnav, trebuie să ştiţi că animalele cu rabie prezintă stări de nelinişte, excitabilitate, agresiune, schimbări bruşte de comportament, salivare în exces, mănâncă substan-ţe necomestibile, sunt active noaptea sau dau semne de paralizie. Ce semne îţi arată că eşti infectat cu virusul rabic Apariţia simptomatologiei marchează un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori este fatal. De aceea, pentru a preveni rabia, persoanele infectate trebuie tratate înainte de apariţia vreunui simptom. Primele semne ale rabiei pot apărea într-un interval cuprins între câteva zile şi aproape un an, dar în majorita-tea cazurilor, se dezvoltă în 4 - 6 săptămâni de la momentul infecţiei. În această perioadă apare durerea şi amorţeala la locul muşcăturii, după care se declanşează febra, apare tusea sau senzaţia de gât uscat, arsuri, dureri abdominale, anxietate sau nelinişte care poate evolua spre agitaţie extremă.