Pneumologul şi cardiologul sunt cei care diagnostichează, monitorizează şi tratează aceşti pacienţi, iar colaborarea dintre ei este esenţială.

Respiraţia grea şi durerea în piept sunt acuze ale pacienţilor care pot avea cauze foarte grave şi necesită prezentarea de urgenţă la medic. Cel mai frecvent apar în boli de inimă ori de plămâni sau în afecţiuni în care sunt afectate amândouă, cum este trombembolismul pulmonar (TEP). Deoarece simptomele sunt nespecifice, diagnosticul nu este întotdeauna simplu, deoarece poate fi confundat cu o pneumonie, pleurezie, pneumotorax sau obstrucţie bronşică acută, infarct miocardic, tamponadă sau anevrismul disecant de aortă. Pneumologul şi cardiologul sunt cei care diagnostichează, monitorizează şi tratează aceşti pacienţi, iar colaborarea dintre ei este esenţială. Ce manifestări are TEP? TEP reprezintă obstrucţia unei artere pulmonare prin trombi (cheag) care pleacă din sistemul venos sau din partea dreaptă a inimii. Trebuie să amintim că în organism există două tipuri de circulaţie, una de tip sistemic, arterială şi venoasă, iar a doua circulaţia pulmonară. Sângele venos colectat din tot organismul se întoarce la inima dreaptă, de unde pleacă în circulaţia pulmonară să se reîmbogăţească în oxigen.   „Atunci când în sistemul venos se formează mici trombi (cheaguri), aceştia pot pleca şi ajunge în vasele pulmonare, determinând obstrucţia lor, totală sau parţială, fapt care cauzează ca o parte din plămân să nu mai funcţioneze şi să apară simptomele specifice acestei boli. Trombii se formează de obicei la nivelul venelor profunde ale membrelor inferioare şi mai rar pot avea alte origini. Există factori de risc care favorizează formarea lor: - Staza venoasă, adică încetinirea fluxului sangvin la nivelul vaselor periferice, cum se întâmplă în repausul prelungit la pat după operaţii, boli grave invalidante sau în timpul călătoriilor lungi cu avionul. - Starea de hipercoagulabilitate care apare atunci când există o anumită predispoziţie a organismului, prin lipsa de factori anticoagulanţi sau în anumite stări cum sunt: sarcina, neoplaziile şi tratamentul citostatic, obezitatea, administrarea de anticoncepţionalele. - Leziunea peretelui vascular: intervenţii chirurgicale pe abdomen, mic bazin, şold, prezenţa de catetere venoase menţinute mult timp. Majoritatea pacienţilor care prezintă TEP au o predispoziţie genetică, dar necesită prezenţa unui factor de risc precipitant care să declanşeze tromboza” , explică dr. Elena Danteş, medic primar pneumolog-bronholog în cadrul Spitalului Clinic de Pneumologie Constanţa.   Aşadar, mulţi dintre pacienţii care dezvoltă un TEP au în istoricul apropiat fie o tromboflebită profundă la unul din membrele inferioare, fie au fost supuşi la unul dintre factorii de risc menţionaţi.  Tratamentul trebuie continuat în ambulatoriu Tratamentul se bazează pe prevenirea unor viitoare episoade de tromboembolism pulmonar folosind medicamentele anticoagulante. Acestea previn creşterea în di-mensiuni a trombilor deja existenţi şi apariţia altora noi. „Tratamentul este efectuat iniţial în spital şi în cele mai multe din situaţii este de tip anticoagulant injectabil, rar este necesar însă tromboliză (medicaţie care să dizolve trombul) sau embolectomie chirurgicală (de îndepărtare intraoperatorie a trom-bului) în cazul în care simptomele sunt grave şi ameninţă viaţa pacientului. Ceea ce trebuie să ştie pacienţii este faptul că tratamentul trebuie să fie continuat ambulator încă o perioadă de 3-6 luni în funcţie de indicaţie, iar dozele de anticoagulant se ajustează în funcţie de valoarea unei analize, care se face periodic şi este urmărită de medic, numită INR care trebuie să se menţină la o valoare între 2 şi 3", explică dr. Elena Danteş.