Infecţia tractului urinar reprezintă cea mai frecventă afecţiune renală în cursul sarcinii.Etiologia acesteia este dominată de bacteria numită Escherichia coli. Acest germene patogen are o structură complexă, el conţine mai mulţi factori de virulenţă, prin intermediul cărora îşi exercită acţiunea asupra organismului gazdă. Astfel, E.coli posedă la nivelul suprafeţei sale nişte „picioruşe”, nişte prelungiri fibrilare care poartă numele de fimbrii. Prin intermediul acestora, germenii se fixează la nivelul tractului urinar de receptori specifici. La femeile însărcinate, riscul de a dezvolta infecţii ale tractului urinar creşte între săptămânile 6 şi 24 de sarcină, şi este favorizat de numeroşi factori precum: dilatarea căilor urinare superioare, de factori hormonali (excesul de progesteron ar favoriza dilatarea căilor urinare, a ureterelor în special, prin diminuarea peristaltismului musculaturii netede, adică relaxarea musculaturii), de factori mecanici reprezentaţi de compresiunea uterului gravidei asupra căilor urinare, în special a vezicii urinare, împiedicând golirea completă a acesteia şi implicit favorizând stagnarea urinei în vezică şi dezvoltarea germenilor patogeni), de refluxul vezico-ureteral (întoarcerea urinei dinspre vezică spre ureter), de modificarea compoziţiei fizico-chimice a urinei (care devine un mediu favorabil dezvoltării germenilor), de modificări micro-circulatorii la nivel vezico-ureteral, de modificări imunitare (care scad rezistenţa la infecţii). Este important de reţinut că pacientele cu bacteriurie asimptomatică (adică prezenţa germenilor în cantitate semnificativă pentru a defini o infecţie urinară, dar absenţa simptomelor clinice de infecţie urinară), dacă nu sunt tratate, evoluează mai frecvent către infecţii urinare simptomatice, caracterizate prin: dureri lombare, senzaţie de disconfort şi durere în zona pelviana şi în regiunea abdominală inferioară, febră, frisoane, senzaţia de vomă, usturimi în timpul micţiunii (urinării), polakiurie (nevoia de a merge des la baie), urină tulbure, închisă la culoare sau urât mirositoare Infecţia tractului urinar are influenţă atât asupra evoluţiei sarcinii cât şi asupra fătului (se constată mai frecvent prematuritate, hipotrofie fetală, creşte incidenţa mortalităţii fetale perinatale). Asupra mamei, efectele negative pot fi reprezentate de alterări ce pot duce la o afectare cronică a rinichiului, contracţii uterine, travaliu prematur, hipertensiune arterială sau preeclampsie.
Tratamentul infecţiei de tract urinar în cursul sarcinii impune un tratament igieno-dietetic şi tratament medicamentos. Tratamentul antibiotic condus fără discernământ poate dezvolta efecte toxice şi teratogene. Tratamentul medicamentos trebuie să nu fie toxic pentru mamă şi produsul de concepţie, în general să nu posede un efect teratogen. De asemenea se are în vedere dacă medicamentul traversează bariera utero-placentară. Antibioticele care nu trebuie administrate în timpul sarcinii sunt: aminoglicozidele (de tip gentamicină, kanamicină, amikacină), tetraciclină, biseptolul, metronidazolul, cloramfenicolul. În funcţie de antibiogramă se pot administra: ampicilină, amoxicilină, unele cefalosporine, oxacilină, eritromicină, claritromicină. Pacientele care prezintă infecţii urinare recidivante în timpul sarcinii vor fi trimise obligatoriu pentru un examen de specialitate. Pentru consultaţii de specialitate şi evaluarea funcţiei renale puteţi contacta Clinica MEDSTAR 2000, pentru detalii şi programări la numărul de telefon 0241638251.