Inteligenţa emoţională (EQ) nu este legată nici de mărimea coeficientului de inteligenţă, nici de structura personalităţii, ci este abilitatea atât structurală, înnăscută, cât şi dobândită de a identifica în mod corect emoţiile şi a le gestiona adecvat, astfel încât persoana să beneficieze de armonizarea experienţelor de viaţă şi, implicit, sentimentul de satisfacţie şi împlinire.

Inteligenţa emoțioală aduce echilibru între raţiune şi emoţii, susţinând dezvoltarea pe plan personal, social şi profesional la nivelul maxim al potenţialului individual. Cu un nivel ridicat al EQ-ului persoana alege cine este şi ce vrea să devină. Creierul este proiectat prioritar în receptarea informaţiilor din senzaţii. Astfel că prima dată simţim şi apoi analizăm ce am simţit şi avem o reacţie fizică sau comportamentală ca răspuns. Zona raţională din creier (partea frontală) nu poate opri emoţia „simţită” de sistemul limbic, însă cele două se influenţează în permanenţă. Comunicarea dintre cele două „creiere”, raţional şi emoţional este sursa fizică a inteligenţei emoţionale.
Tot ceea ce vedem, mirosim, auzim, gustăm şi atingem produce emoţie. Avem atât de multe cuvinte pentru a descrie sentimentele care apar în viaţa noastră şi totuşi emoţiile sunt derivate din cinci trăiri fundamentale: fericire, tristeţe, furie, teamă şi ruşine. Pe tot parcursul unei zile obişnuite suntem supuşi unui flux constant de emoţii, fie că suntem conştienţi de asta sau nu. Cât de conştienţi suntem de trăirile noastre emoţionale, cât le acceptăm sau le respingem, încercând să le negăm sau să le ignorăm ne influenţează experienţele de viaţă, deciziile pe care le luăm, într-un cuvânt, calitatea vieţii.

Ce este inteligenţa emoţională

Inteligenţa emoţională este capacitatea de a recunoaşte şi înţelege propriile emoţii dar şi pe ale celorlalţi, precum şi capacitatea de a folosi această conştienţă pentru a găsi strategii adecvate de gestionare a comportamentului şi a relaţiilor interpersonale. Astfel, inteligenţa emoţională se referă la competenţele personală şi socială. Felul în care ştim să simţim, să trăim, să oferim şi să primim, şi faţă de noi înşine, dar şi în relaţii, este ceea ce ne aduce împlinire şi fericire, o viaţă calitativă şi sănătoasă sau dimpotrivă, tristeţe, suferinţă, boală.
Competenţa personală se referă la abilităţile de „conştienţă de sine” şi „autogestionare”, iar competenţa socială se referă la abilităţile de „conştienţă socială” şi „gestionarea relaţiilor”. Astfel, „conştienţa de sine” se referă la disponibilitatea de a identifica, explora şi cunoaşte emoţiile, sentimentele şi trăirile personale, intensitatea şi cauza lor şi, totodată, de a tolera disconfortul emoţiilor negative. Deşi suntem obişnuiţi să considerăm că emoţiile negative sunt disfuncţionale, în realitate ele sunt adaptive, forţând o anumită reacţie pentru conştientizarea şi/sau eliminarea disconfortului. Să fim prezenţi în realitatea noastră şi totodată conştienţi de sine presupune să acceptăm totalitatea emoţiilor, pozitive şi negative, să nu ne fie frică de ceea ce simţim. Nu există greşeli în emoţii!

Cum sa fim mai fericiţi

„Autogestionarea” sau autocontrolul este abilitatea de a folosi conştiinţa propriilor emoţii pentru a menţine flexibilitatea şi adaptabilitatea. Autocontrolul nu presupune rigiditate şi inhibare, anularea sau ignorarea emoţiilor, ci dimpotrivă. O persoană cu un bun autocontrol al emoţiilor îşi cunoaşte şi exprimă emoţiile în mod adecvat contextului, valorizând această resursă la adevăratul său potenţial.
„Conştienţa socială” este capacitatea de a identifica şi cunoaşte în mod corect, adecvat, emoţiile altor persoane, de a înţelege contextul vieţii acestora şi modalitatea în care îi influenţează. Ascultarea, observarea şi empatia sunt cele mai importante aspecte ale conştiinţei sociale. Este necesar un anumit echilibru şi acord interior emoţional pentru a ne putea disponibiliza pentru o altă persoană, pentru a putea înţelege ce simte şi de ce anume reacţionează într-un anumit mod într-o situaţie tipică. Capacitatea empatică presupune să putem simţi şi înţelege ce simte celălalt, fără a ne simţi copleşiţi sau responsabili pentru acesta, conştienţi fiind că orice om are dreptul la propriile emoţii.

„Suntem ceea ce alegem să fim”

„Gestionarea relaţiilor” este cea mai complexă abilitate, pentru obţinerea acesteia fiind necesară cumularea celorlalte abilităţi de conştientizare de sine, conştientizare de ceilalţi, autogestionarea dar şi disponibilizarea şi deschiderea pentru o relaţie. Orice relaţie presupune un anumit efort, timp şi implicare. Pentru a gestiona în mod eficient o relaţie, este necesară capacitatea de a împărtăşi, de a oferi şi de a primi, diferită în funcţie de tipul şi durata relaţiei. Într-o relaţie folosim abilitatea de conştiinţă de sine pentru a ne observa sentimentele şi a aprecia dacă ne sunt satisfăcute nevoile, abilitatea de autocontrol pentru a ne exprima sentimentele şi a acţiona în conformitate cu acestea, abilitatea de conştiinţă socială pentru a înţelege nevoile şi sentimentele celuilalt. Elementele esenţiale în gestionarea relaţiilor sunt comunicarea clară, emoţională şi empatică cu scop productiv şi gestionarea adecvată a conflictelor.
Inteligenţa emoţională ne oferă perspectiva alegerii: nu suntem ceea ce ni se întâmplă, ci ceea ce alegem să fim! Când înţelegem ce simţim noi şi ceilalţi, putem schimba perspectiva din ceea ce pare a fi frustrant, constrângător sau ameninţător, în ceea ce este în realitate. Rolul inteligenţei emoţionale este crearea şi susţinerea unei vieţi mai sănătoase, productivă şi mai ales armonioasă şi împlinitoare.
Pentru detalii, apelaţi numărul de telefon 0723.580.669.