Şi copiii pot aveadureri de cap, potrivit specialiştilor, iar acest simptom poate fi înşelător, deoarece, în unele cazuri, semnalează o boală comună, uşor de tratat, în alte cazuri prevesteşte existenţa unor afecţiuni neurologice grave. Indiferent de cauză, medicii neurologiîi sfătuiesc pe părinţisă îi ducă pe cei micila un consult de specialitate,pentru a exclude orice îmbolnăvire gravă a lor.
Durerea de cap (cefaleea) este una dintre cauzele cele mai frecvente de consultaţie neurologică şi pediatrică. Deşi familia este de obicei extrem de anxioasă atunci când copilul se plânge frecvent de cefalee, de cele mai multe ori, aceasta este benignă şi nu are la bază o cauză organică.
Din punct de vedere fiziopatologic, cefaleea poate fi produsă de afectarea unor structuri extracraniene (piele, ţesut subcutanat, muşchi, dinţi, structurile delicate ale ochilor, urechilor, sinusurilor, artere extra-craniene etc.) sau intracraniene (artere cerebrale şi durale, sinusurile venoase etc.). Aceste structuri pot produce durere prin mai multe mecanisme: inflamaţie, vasodilataţie, tracţiune, contracţie musculară prelungită. Este foarte important de precizat că parenchimul cerebral (creierul) nu doare.
Există diferite clasificări ale cefaleei, bazate pe diferite criterii. Din punct de vedere etiologic: cefaleea primară - migrena, cefaleea de tip tensional etc.; cefaleea secundară - ce are la bază o cauză organică precum infecţie a sistemului nervos central, hemoragie intracraniană, hipertensiune intracraniană etc. Din punct de vedere temporal: cefaleea acută, cefaleea acută recurentă, cefaleea cronică neprogresivă, cefaleea cronică progresivă, cefaleea mixtă.
Abordarea copilului cu cefalee presupune un istoric amănunţit (cheia diagnosticului corect), cu întrebări pentru părinte şi copil despre debutul durerii, localizare, intensitate, durată, frecvenţă, sem-ne asociate, factori care ameliorează sau agravează, istoriculfamilial, examen clinic general şineurologic (stare generală, febră, tensiune arterială, semne meningeale, palparea sinusurilor) şi în funcţie de istoric şi examenul clinic, eventual, examinări complementare (CT sau RMN cerebral, EEG, puncţie lombară, examen oftalmologic, examen psihologic sau psihiatric etc.).
Semne alarmantece trebuie luate în seamăExistă câteva „semnale de alarmă” ce trebuie să atragă atenţia medicului, în timpul consultaţiei: prezenţa febrei şi a semnelor meningeale, cefalee lateralizată persistentă, cefalee extrem de severă cu debut brusc, cefalee occipitală la copilul mai mic de 10 ani, cefalee care trezeşte copilul din somn, mo-dificări de comportament, scăderea performanţelor şcolare.
Tratamentul cefaleei este în primul rând al cauzei, prin antibioterapie (în meningită), tratament neurochirurgical (în traumatisme, hidrocefalie, procese expansive), tratament antimigrenos (în migrenă etc.), simptomatic (cu administrare de anal-gezice), dar presupune şi măsuri generale precum regim de viaţă ordonat, somn suficient, mese corecte, evitarea expunerii prelungite la TV sau calculator, activităţi în aer liber.
Părinţii trebuie să urmărească cu atenţie modul în care copilul se manifestă atunci când acuză dureri de cap şi să discute urgent cu medicul specialist. Nu neglijaţi simptomele!
Dr. Daniela STOIAN,medic specialist,neurologie pediatrică
