Între momentul naşterii şi vârsta de doi ani, bebeluşul va evolua cu o viteză extraordinară şi fiecare dintre progresele sale va reprezenta un motiv de uimire pentru părinţi. De-a lungul primilor ani de viaţă, dezvoltarea senzorială este la fel de importantă ca dezvoltarea fizică sau intelectuală.

Potrivit specialistului Liliana Tudose, educator prenatal, consilier în alăptare, stimularea senzorială a bebeluşului vine, mai întâi de toate, din inimă, din dragostea pe care i-o poartă părinţii. Copilul învaţă despre mediul în care trăieşte cu toate cele cinci simţuri ale sale: văzul, auzul, pipăitul, gustul, mirosul.

„Fiecare simţ poate fi dezvoltat şi a învăţa copilul să se folosească de fiecare în parte este foarte util pentru el. Copiii au nevoie să fie stimulaţi de timpuriu, pentru o dezvoltare cât mai sănătoasă a creierului. O serie de cercetări în domeniu confirmă faptul că acei copii care primesc o stimulare adecvată pot atinge un coeficient de inteligenţă mai ridicat, faţă de cei care sunt substimulaţi sau suprastimulaţi”, explică specialistul prenatal.

Simţurile îi ajută, în primii ani, să descopere lumea şi să se descopere pe sine. Prin intermediul acestora, copilul învaţă să se apropie sau să se ferească de lucruri, locuri, persoane. Simţurile sunt mijloace importante prin care mediul înconjurător contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului. Stimularea acestora, într-un mod potrivit vârstei şi nevoilor copiilor, este folositoare pentru creşterea lor, într-un mod frumos şi firesc.

Prin intermediul stimulării senzoriale copilul se dezvoltă şi creşte în armonie. „Prin discuţia şi jocul cu adulţii, copiii învaţă mult. Deşi este bine ca ei să înveţe să se joace independent, ei învaţă mai mult dacă au alături un adult care îi sprijină”, explică specialistul.

Potrivit Lilianei Tudose, sugarii depind de adulţi pentru a avea experienţe. Ei învaţă şi se simt bine cu adulţii şi preferă să înveţe cu adulţi care le sunt familiari. Ei învaţă să aibă încredere în adulţi când sunt hrăniţi, ţinuţi în braţe sau îmbrăcaţi. Ei dorm mult şi învăţarea are loc când sunt treji sau vioi. Copiii învaţă prin privire şi ascultare, ating şi apucă obiecte, pe măsură ce învaţă despre ele şi pun lucrurile în gură, pentru a le explora.
După naşterea copilului, părinţii trebuie să înveţe să interpreteze semnalele emise de copil şi să răspundă constant la acestea. Răspunzând la semnalele de dorinţă de comunicare ale copilului nu înseamnă că îl răsfăţăm, ci îi oferim un sentiment de siguranţă, ce va spori de-a lungul întregii copilării.