27 Octombrie 2015
6674 accesări
0 comentarii

Pneumonia este un termen general pentru infecţii pulmonare, care pot fi cauzate de o varietate de germeni (virusuri, bacterii, ciuperci, paraziţi). Cele mai multe cazuri, însă, sunt cauzate de virusuri, inclusiv adenovirusuri, rinovirus, virusul gripal (gripa), virusul sincitial respirator (VSR), metapneumovirusul uman și virusul parainfluenza. De multe ori, pneumonia începe după o infecţie a tractului respirator superior (o infecție a nasului și gâtului), cu simptome începând după 2 sau 3 zile.

Semne şi simptome

Simptomele variază în funcţie de vârsta copilului si de ceea ce a cauzat boala, însă, printre cele mai comune simptome amintim:

  • febră
  • frisoane
  • tuse
  • nas înfundat
  • respiraţie accelerată (în unele cazuri, acest lucru este singurul simptom)
  • respiraţie cu grohăit sau wheezing
  • respiraţie grea
  • vărsături
  • dureri în piept
  • dureri abdominale, asociate cu tuse
  • stare de letargie
  • pierderea poftei de mâncare
  • în cazuri extreme, culoare albăstruie sau gri a buzelor şi a unghiilor

În cazul în care pneumonia se instalează în partea inferioară a plămânilor, un copil ar putea avea febră şi dureri abdominale sau vărsături, dar nu probleme de respiraţie.

În cazul copiilor cu pneumonie cauzată de bacterii, boala se instalează rapid, începând cu febră mare şi bruscă şi respiraţie neobişnuit de rapidă.

Copii cu pneumonie cauzată de viruşi, vor manifesta simptomele treptat, acestea fiind mai puţin severe.

Unele simptome pot da indicii importante despre tipul de germene care a cauzat boala. De exemplu, la copiii mai mari şi la adolescenţi, pneumonia cauzată de Mycoplasma este recunoscută pentru că, pe lângă simptomele tradiţionale ale afecţiunii, provoacă durere în gât, dureri de cap şi erupţii cutanate.

Pneumonia cauzată de chlamydia poate provoca conjunctivită, în timp ce pneumonia cauzată de tusea convulsivă prezintă episoade lungi de tuse, din cauza cărora pacientul poate rămâne fără aer.

Debutul simptomelor

Durata de incubaţie a bolii variază în funcţie de virusul sau bacteria care a stat la cauza afecţiunii de la câteva ore până la câteva zile.

Durata bolii

Cu tratamentul adecvat, majoritatea tipurilor de pneumonie bacteriană pot fi vindecate în decurs de 1 până la 2 săptămâni, însă pot dura şi 4 până la 6 săptămâni în cazul pneumoniilor virale.

Contagiune

Virusurile şi bacteriile care cauzează pneumonia sunt contagioase. Sunt de obicei găsite în fluidul din gură sau nas, astfel încât persoana infectată poate răspândi boala prin tuse sau strănut. Folosirea paharelor, tacâmurilor de bucătărie infestate pot răspândi pneumonia.

Prevenirea

Unele tipuri de pneumonie pot fi prevenite prin vaccinuri. Copiii obţin astfel, de obicei, imunizare împotriva Haemophilus influenzae şi tusei convulsive începând de la vârsta de 2 luni.

Copiii cu boli cronice pot fi expuşi unui risc crescut pentru anumite tipuri de pneumonie, astfel încât aceştia ar putea avea nevoie de vaccinuri suplimentare sau medicamente imuno protectoare.

Vaccinul antigripal este recomandat pentru toate vârstele copii sănătoşi, de la 6 luni la 19 ani, dar mai ales la copiii cu boli cronice, cum ar fi tulburări cardiace sau pulmonare sau astm.

În general, pneumonia nu este contagioasă, dar virusurile respiratorii superioare şi bacteriile care le provoacă sunt. Aşa că cel mai indicat este să ţinem copiii departe de persoanele care prezintă simptomele unei infecţii respiratorii, cum ar fi nas înfundat sau care curge, dureri în gât, tuse.

Când mergem la doctor

Sunaţi-vă medicului dumneavoastră imediat dacă cel mic are oricare dintre semnele si simptomele de pneumonie:

  • respiră greu sau respiră prea repede
  • are o culoare albăstruie sau gri a unghiilor sau buzelor
  • are febră peste 38,5° C

De obicei, medicii pun diagnosticul de pneumonie după un examen fizic. Vor examina fizic copilul, îi va asculta respiraţia, îi va verifica semnele vitale şi îl va asculta la plămâni. De asemenea, medicul ar putea efectua o radiografie toracică, teste de sânge.

Tratament

Tratamentul se face cu antibiotice deşi nu există încă un regim antibiotic universal acceptat. Nou născuţii trebuie spitalizaţi şi trataţi iniţial cu ampicilină şi gentamicină sau cu ampicilină şi o cefalosporină. În plus, la aceşti copii trebuie să se administreze perfuzii şi oxigen. La copiii sub 6 ani cu manifestări moderate ale bolii se poate face tratament acasă cu augmentin dar în cazurile grave este necesară spitalizarea şi tratamentul cu antibiotice în perfuzii. Copiii peste 6 ani sunt trataţi cu penicilină sau eritromicină. De asemenea, cazurile grave necesită spitalizare şi antibiotice în perfuzii.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii