Atunci când începem un program de exerciţii fizice, este posibil ca în următoarele zile să vă treziţi aproape paralizaţi de febra musculară. Lipsa de antrenament asociată cu o exagerare în privinţa intensităţii şi duratei mişcării constituie reţeta sigură ce duce la durerile extrem de supărătoare ale febrei musculare. Astfel, dacă am stat o vreme departe de sala de sport, este recomandat să începem antrenamentul treptat, fără a forţa musculatura.

„O persoană activă va face mai rar febră musculară decât una neantrenată, recomandându-se ca programul de mişcare să înceapă prin eforturi progresive, ca protecţie pentru următoarele eforturi”, spune Daniela Buta, specialist kinetoterapie.

Durerea se instalează la un interval de 12 ore de la încetarea efortului, crescând în intensitate a doua zi, după care se reduce treptat. Specialiştii atenţionează că efectele febrei musculare se resimt la mai multe niveluri ale corpului, nu doar ale musculaturii. „Deşi este o suferinţă resimţită doar la nivelul musculaturii solicitate în efort, febra musculară aduce modificări însemnate atât la nivelul sângelui, prin creşterea nivelului de acid lactic, cât şi la nivelul urinei, prin prezenţa mioglobinei sau a unor aminoacizi”, explică şi dr. Gheorghe Dumitru, medic primar medicină sportivă.

Medicul atrage atenţia că „febra musculară reprezintă o reacţie frecventă a muşchiului supus lucrului excesiv, ca intensitate şi durată, având ca efecte reducerea semnificativă a forţei statice şi dinamice, precum şi diminuarea amplitudinii mişcărilor libere”. În ceea ce priveşte combaterea febrei musculare, profesorii de educaţie fizică din şcoală au dreptate. Soluţia împotriva febrei este chiar efortul, acelaşi tip de efort de la care s-a ajuns la această durere.

De asemenea, „aspirina diminuează semnificativ durerile la 48 de ore după efort, iar indometacina reduce modificările sanguine dacă se administrează înainte, în ziua efortului, dar şi la 24 de ore după mişcare”, precizează specialistul Daniela Buta.