De foarte multe ori, sedentarismul are consecințe negative asupra organismului. Statul așezat prelungit constituie un factor de risc independent pentru mortalitatea generală și în mod particular, pentru mortalitatea din cauze cardiovasculare, fiind asociat unui profil cardiometabolic cu risc, ce include valori crescute ale tensiunii arteriale, modificarea toleranței la glucoză și insulinorezistență, ambele contribuind la majorarea riscului de diabet zaharat tip 2.

Un loc de muncă sedentar implică statul așezat prelungit și ocazional presupune mers, stat în picioare sau ridicarea unor obiecte cu o greutate maximă de cinci kilograme. Printre afecțiunile musculare și osteo-articulare care sunt corelate cu o poziție incorectă la locul de muncă și cu durata menținerii acesteia, în special dacă activitatea profesională este una sedentară, se numără: afectarea coloanei vertebrale, asociată cu instalarea durerii de umeri, constituie un tablou dureros specific muncii de birou. Totodată, nu sunt excluse deviațiile coloanei vertebrale preexistente sau dezvoltate în decursul activității profesionale sedentare, inclusiv cifoza, discopatiile, crizele de lombosciatică acute etc.

Apoi, hernia de disc este prezentă cu o frecvență de 60%-70% mai mare în rândul angajaților care petrec peste jumătate din timpul dedicat activității profesionale în poziție șezândă. „Osteoporoza este, de asemenea, favorizată de activitățile sedentare prelungite, ceea ce amplifică riscul apariției secundare de fracturi. Tot sedentarismul favorizează apariţia sindromului de tunel carpian, a tendinitei şi nu numai. Tot aici putem lua în considerare și creșterea în greutate involuntară și alterările cardiometabolice ce rezultă dacă sedentarismul la locul de muncă nu este compensat prin adaptarea aportului caloric la noile nevoi energetice, selectarea cu atenție a surselor calorice și suplimentarea cu activitate fizică sportivă sau orice alt tip în afara programului de lucru”, a precizat dr. Nicoleta Acasandrei.

Specialistul a subliniat că întreruperea activității sedentare o dată la 30 minute cu pauze de mers ușor sau alert având durata de două până la cinci minute ar putea contribui la reducerea răspunsului glicemic după masă. Totodată, pauzele scurte de mișcare moderată ca intensitate luate frecvent sunt extrem de eficiente pentru reducerea glicemiei. Acest efect este cu mult mai accentuat în rândul persoanelor cu tulburări de greutate - suprapondere sau obezitate. Perioade de mișcare scurte, sub zece minute, dar frecvente, par a avea un impact benefic și asupra metabolismului trigliceridelor, respectiv asupra valorilor trigliceridelor postprandiale în condiții de sedentarism prelungit.

În schimb, o sesiune de 30 minute de mers s-a dovedit eficientă pentru reducerea presiunii arteriale sistolice, dar nu și la persoanele cu valori normale ale tensiunii arteriale. Altfel spus, pauzele de mers cu durata de două minute la fiecare 60 de minute de stat sunt mult mai ușor de încorporat în rutina de birou, alături de cele 30 de minute continue de mișcare moderată sau moderat-viguroasă ca intensitate, fiind eficiente în reglarea biomarkerilor cardiometabolici, implicit glicemia, insulinemia și trigliceridemia, tensiunea arterială.