Persoanele care sforăie noaptea nu se bucură de un somn liniştit şi, deseori, se plâng că se trezesc mai obosite decât s-au culcat. În realitate, sforăitul ascunde o boală serioasă, dar care poate fi ţinută sub control, apneea în somn.
Apneea înseamnă întreruperea temporară a expiraţiei. Persoanele care suferă de apnee în somn se opresc din respirat de mai multe ori, în timpul somnului. În fapt, sindromul de apnee în somn este caracterizat de întreruperi repetitive ale fluxului de aer naso-bucal în timpul somnului, fiecare cu o durată de minimum zece secunde.
Semnele care caracterizează această afecţiune sunt atât nocturne, cât şi diurne. „În timpul nopţii, pot apărea simptome precum sforăit puternic ce datează de ani de zile şi ajunge să deranjeze partenerul sau familia, oprirea respiraţiei în somn, constatate de partener sau anturaj, somn agitat, neodihnitor, micţiuni frecvente noaptea, transpiraţii nocturne şi dureri de cap dimineaţa, la trezire. De asemenea, sunt simptome care apar şi în timpul zilei, precum somnolenţa excesivă, tulburări de memorie, atenţie şi concentrare, oboseală, anxietate sau depresie, tulburări sexuale”, precizează dr. Doina Pîrîu, medic primar pneumologie.
În momentul în care sunt identificate aceste semne, diagnosticul poate fi stabilit cu ajutorul poligrafului ventilator portabil. Aparatul se montează seara, pacientul doarme cu acest aparat la domiciliu şi îl returnează a doua zi. Parametrii înregistraţi sunt fluxul de aer naso-bucal, efortul toracic, saturaţia oxigenului în sângele arterial, sforăitul, poziţia corpului. Medicul interpretează datele obţinute şi stabileşte dacă există un sindrom de apnee în somn şi tipul acesteia.
„Gravitatea sindromului de apnee în somn este dată atât de valoarea IAH, cât şi de consecinţele ei: scăderea concentraţiei oxigenului, hipoxemiei în sângele arterial şi fragmentarea somnului. Scăderea concentraţiei de oxigen în sângele arterial afectează întreg organismul, dar în special organele vitale, respectiv creierul şi inima. De aceea, sindromul de apnee în somn creşte riscul de boli cardiovasculare. Dacă pacientul cu sindrom de apnee are hipertensiune arterială, tulburări de ritm cardiac, angină pectorală, insuficienţă cardiacă sau boli pulmonare severe, consecinţele pot fi dezastruoase”, explică medicul specialist.
Responsabil pentru alte afecţiuni grave
Astfel, efectele vor afecta aparatul cardiovascular, provocând hipertensiune în artera pulmonară, cord pulmonar cronic, tulburări periculoase ale ritmului inimii în timpul somnului, crize nocturne de dureri în piept, infarct miocardic şi hipertensiune arterială. „De altfel, în practica medicală este recunoscut faptul că, în cazul unei hipertensiuni rezistente la tratament trebuie căutată şi prezenţa unui sindrom de apnee de somn obstructivă. Există o asociere semnificativă între sindrom de apnee de somn obstructivă, sforăit şi accidentele vasculare cerebrale”, mai spune dr. Doina Pîrîu. De asemenea, apar probleme şi la aparatul endocrin, renal şi la metabolism, cum ar fi prevalenţa crescută a diabetului, prevalenţa crescută a sindromului insulino-rezistenţă, toleranţă mai scăzută a glucozei şi disfuncţii de dinamică sexuală, impotenţă.
„Întreruperea somnului este responsabilă de somnul agitat, neodihnitor şi de somnolenţa diurnă excesivă. Somnolenţa diurnă excesivă are consecinţe imediate, crescând riscul de accidente rutiere, accidente de muncă şi chiar casnice. Prin somnolenţa diurnă excesivă, sindromul de apnee în somn netratat poate avea consecinţe vitale pentru pacient. De exemplu, dacă bolnavul este șofer pe mijloacele de transport în comun, şofer profesionist pentru transport comercial, mecanic de locomotivă, pilot, controlor de trafic aerian sau are o altă meserie în care o decizie greşită poate face victime inocente, riscurile pot fi incalculabile prin adormirea la volan a acestor pacienţi”, este de părere medicul specialist.
Potrivit acesteia, primul cadrul medical care ar trebui să se orienteze spre o astfel de patologie este medicul de familie, apoi cel ORL-ist. Pe lângă aceştia, mai sunt şi alte cadre medicale care pot sesiza un sindrom de apnee în somn, precum medicul nutriţionist (diabetolog), medicul neurolog, medicul endocrinolog, medicul stomatolog, etc.
