Atunci când unul sau mai mulți dinți necesită o reconstrucție protetică, iar coroanele dentare (porțiunea vizibilă a dinților) sunt scurte sau leziunile carioase și reconstrucțiile protetice precedente se extind până la nivel subgingival, medicul dentist poate indica o tehnică de alungire coronară a dinților respectivi. Practic, susțin specialiștii, termenul de alungire coronară se referă la creșterea suprafeței coroanei dintelui prin diferite metode terapeutice. Indiferent de metodă, alungirea dinților reprezintă o etapă pre-protetică în realizarea planului de tratament, iar efectul final va fi acela al unei coroane dentare mai lungi, care se pretează unei reconstrucții protetice corecte, atât din punct de vedere funcțional, cât și estetic.
Medicul dentist mai poate recomanda o metodă de alungire a dinților în una dintre următoarele situații: leziuni carioase situate subgingival;fracturi și resorbții ale rădăcinilor dinților, situate în apropierea marginii gingivale; coroane dentare scurte, nefavorabile unei reconstrucții protetice; prezența unor reconstrucții dentare, cu marginile plasate deja mult sub-gingival, care determină inflamații ale gingiilor; îmbunătățirea aspectului estetic atunci când coroanele dentare sunt scurte, iar pacientul are ceea ce se numește „surâs gingival” (adică în momentul zâmbetului sunt vizibile atât coroanele dinților, cât și o porțiune semnificativă din gingia situată deasupra acestora). În plus, procedura este indicată atunci când se realizează alte tipuri de intervenții chirurgicale (precum amputații radiculare), iar alungirea dinților va îmbunătăți și eficacitatea tehnicilor de igienă orală.
