Spondilita anchilozantă este un tip rar de artrită care provoacă în principal, durere și rigiditate la nivelul coloanei vertebrale. Din nefericire, boala este mai complexă, iar studiile actuale urmăresc o serie de modificări și la alte nivele și sisteme, inclusiv psoriazisul și boala inflamatorie cronică intestinală, care pot apărea simultan în spondilita anchilozantă, însoțită de un risc crescut de complicații cardiovasculare sau pulmonare.
Această spondilită este atât un tip de artrită autoimună, cât și o boală inflamatorie cronică. Ce se întâmplă, de fapt? O boală autoimună se dezvoltă atunci când corpul își atacă propriile țesuturi sănătoase. Potrivit dr. Sorina Mustățea, este, de asemenea, o afecțiune inflamatorie pentru că implică si inflamarea sau umflarea articulaților.
„Inflamația cronică în atașarea tendoanelor, ligamentelor și capsulelor articulare de os duce la modificări ale arhitecturii articulare, cu noi formațiuni osoase și fuziuni articulare. Modificările structurale de unificare și anchiloza vertebrelor sunt cauzele principale ale dizabilității severe precoce la pacienții cu spondilită anchilozantă în timpul progresiei bolii. Această afecțiune se manifestă, în general, în partea inferioară a spatelui, dar simptomatologia se poate extinde la gât, ceafă și zona cervico-toracală sau poate deteriora articulațiile din alte părți ale corpului. Practic, pacienții nu mai pot face firesc manevra de întoarcere în lateral și întorc capul cu tot cu trunchi. Acest lucru se întâmplă întrucât spondilita anchilozantă, în timp, poate provoca fuziunea unora dintre vertebre, oasele mici din coloana vertebrală. Această tasare face coloana vertebrală mai puțin flexibilă și poate duce, în plus, la o postură aplecată în față, cocoșată. Dacă sunt afectate și articulațiile coastelor, acestea se vor rigidiza în timp, făcând foarte dificilă și respirația profundă”, a precizat medicul.
Persoanele care suferă de această afecțiune trebuie să fie extrem de precaute în legătură cu orice formă de accidentare, în special politraumatisme care implică și coloana vertebrală (căzături, accidente rutiere, strivirea cutiei toracice etc) deoarece pot accentua și grăbi evoluția bolii, în sens negativ, cu accentuarea dizabilității, ducând până la imobilizare. De asemenea, persoanele bolnave trebuie să evite fumatul activ și chiar pasiv sau expunerea la poluare, pentru a nu altera și mai mult funcționalitatea aparatului respirator și mai ales pulmonar, potențial afectat progresiv de modificările de tip arhitectural ale cutiei toracice. Deși spondilita anchilozantă poate apărea la mai mult de o persoană dintr-o familie, nu este o boală pur genetică. Mai mulți factori genetici și de mediu joacă probabil un rol în determinarea riscului de a avea spondilita anchilozantă. De exemplu, aproximativ 80% dintre copiii care moștenesc boala de la un părinte cu spondilită anchilozantă nu dezvoltă tulburarea. De precizat că semnele și simptomele timpurii ale spondilitei anchilozante pot include durere și rigiditate în partea inferioară a spatelui și a șoldurilor, în special dimineața și după perioadele de inactivitate. Durerea de gât și oboseala sunt, de asemenea, frecvente. În timp, simptomele se pot agrava, îmbunătăți sau opri la intervale neregulate.
