Foarte mulţi copii se nasc, în ziua de azi, cu hipoacuzie profundă (surditate), afecţiune care nu poate fi depistată în timpul sarcinii. Mai mult decât atât, un copil surd arată la fel ca unul cu auz normal, deci părinţii nu îşi pot da seama de suferinţa sugarului decât abia la câteva luni de la naştere, când ei observă brusc lipsa reacţiei copilului la sunete.

Practic, micuţii nu reacţionează la sunete obişnuite, dar mai ales la vocea mamei, care de altfel este cea mai importantă pentru cei mici. Tocmai de aceea, este foarte important pentru dezvoltarea copilului ca surditatea să fie depistată cât mai devreme, pentru a asigura în timp util tratamentul adecvat (protezarea auditivă sau implantul cohlear, în funcţie de severitatea hipoacuziei).Testele de screening audiologic se fac şi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă. „Acest test este foarte important în depistarea problemelor de auz”, ne-a declarat dr. Livica Frăţiman, medic neonatolog.

Ca urmare, screening-ul auzului la nou-născuţi este singura metodă prin care se poate depista activ hipoacuzia chiar din prima lună de viaţă. Alte teste auditive se pot face în timpul somnului, prin care se identifică copiii cu auz normal sau apare suspiciunea de hipoacuzie. În plus, pentru sugarii care nu au trecut testele de screening este obligatorie continuarea investigaţiilor audiologice. Testele nu sunt invazive, iradiante şi durează între 5 şi 20 minute, în funcţie de auzul copilului. Singura condiţie este ca sugarul să doarmă, pentru a sta complet nemişcat. Specialiștii spun că, în lipsa screening-ului auditiv, copiii cu hipoacuzie nu sunt diagnosticaţi la timp, ceea ce înseamnă o perioadă lungă de deprivare auditivă cu impact negativ asupra achiziţionării limbajului. Practic, se introduce o sondă de calibru corespunzător, în urechea copilului, iar computerul analizează prezenţa sau absenţa otoemisiunilor acustice. În prezent, există multe tehnici de stimulare a auzului bebelușului. De exemplu, puteți vorbi mai mult în fața copilului. Încercați să vorbiți cu bebelușul cât mai mult posibil și rugați-vă partenerul să facă același lucru. Puneți muzică lentă, relaxantă, de preferință instrumentală. Se știe că aceasta dezvoltă urechea pentru muzică, liniștește copilul și promovează înțelegerea auditivă. Ar trebui să-i cântați sau să-i citiți copilului dumneavoastră în mod constant, întrucât vocea părinților are un efect calmant asupra lor.

Cănd cel mic mai crește, cumpărați-i jucării muzicale și observați-vă copilul și identificați fiecare sunet care îi atrage atenția. De exemplu, dacă observați o reacție la un zgomot de avion, ridicați capul pentru a arăta că și voi îl auziți.