Toamna şi iarna sunt sezoanele în care cei mici sunt predispuşi să facă diverse infecţii respiratorii. Acestea reprezintă principala cauză a instalării otitelor. Medicii specialişti susțin că cei mai mulţi dintre copii se confruntă în primii trei ani de viaţă, cel puţin o dată,cu o infecţie a urechii.
Această infecţie, otita, nu apare pur şi simplu, are mai multe cauze, iar unele dintre ele pot fi evitate dacă părinţii ar proceda corect. Medicii spun că unul dintre factorii determinanţi ai otitei este expunerea copilului la fumul de ţigară. De asemenea, copiii care nu sunt alăptaţi cel puţin șase luni nu beneficiază de anticorpii laptelui matern care îi protejează de infecţiile virale. „Părinţi trebuie să ştie că infecţiile otice sunt favorizate de sistemul imunitar insuficient dezvoltat al copiilor, precum şi de particularităţile trompelor lui Eustachio. Aceste canale ce leagă faringele de urechea internă sunt mai scurte decât la adulţi şi cu traiect orizontal, astfel încât bacteriile şi virusurile din nas şi gât pot ajunge mai uşor la urechi. Nu în ultimul rând, otita poate fi cauzată şi de prezenţa vegetaţiilor adenoide, denumite polipi, dar şi de sinuzite. Mamele de băieţi trebuie să fie mai receptive, deoarece această afecţiune are o frecvenţă mai mare la sexul masculin”, a explicat dr. Oana Barbu, medic pediatru.
Potrivit medicului specialist, diagnosticul de otită poate fi stabilit numai în urma unei examinări otoscopice. Otita poate fi externă sau medie. Cea externă este de natură virală şi se manifestă prin înroşirea şi inflamarea conductului auditiv. Este extrem de dureroasă. Otita medie reprezintă inflamarea mucoasei urechii medii. În 90% din cazuri, otita medie apare din cauza unor infecţii acute ale căilor respiratorii superioare de natură virală, iar 10% sunt bacteriene şi pot evolua spre otită cu colecţie purulentă. „Există unele reguli care trebuie respectate. Copilul nu trebuie să bea culcat din biberon. Cei mici trebuie protejaţi de răceli, dar, dacă totuşi răcesc, trebuie trataţi corect. Învăţaţi copiii să sufle nasul corect, câte o nară, pe rând, nu amândouă deodată. La baia zilnică, nu introduceţi apă în urechi şi curăţaţi doar pavilionul extern”, a adăugat aceasta.
Otita poate debuta cu simptome ce pot semnala o infecţie respiratorie: febră, secreţii nazale abundente, obstrucţie nazală, tuse. De obicei, copiii resimt durere surdă la nivelul urechii, ce apare brusc, în cursul nopţii. De asemenea, din cauză că urechea se în-fundă, auzul scade temporar. Copilul nu îşi poate menţine echilibrul, ameţeşte.
„Sugarul devine agitat, iritabil, îi scade apetitul şi plânge în timpul alăptării. Presi-unea la nivelul urechii scade şi durerea se intensifică. Nu în ultimul rând, pot apărea vărsături, scaune moi, iar cel mic are tendiţa de a pune mâna la urechea dureroasă. Din urechea afectată pot curge secreţii alb-gălbui sau puroi”, a adăugat specialistul.
Tratamentul otitelor se face doar la indicaţia medicului curant, deoarece este diferit, în funcţie de forma afecţiunii. Otitele externe, dar şi majoritatea otitelor medii nu necesită tratament antibiotic. Dacă medicul hotărăşte că terapia potrivită pentru cel mic este pe bază de antibiotic, părinţii trebuie să îl administreze copilului pe toată perioada indicată de medic, chiar dacă simptomele dispar mai devreme.
Pentru a ameliora durerea şi pentru a calma plânsul copilului, este indicată aplicarea unei comprese calde pe urechea afectată, deoarece căldura locală are această proprietate. De asemenea, medicul vă poate indica administrarea anumitor antialgice.
„Nu se introduc picături în urechea copilului înainte de examenul otoscopic care să aprobe integritatea timpanului. Nasul trebuie desfundat cu ser fiziologic, iar secreţiile nazale aspirate, ori de câte ori este nevoie, pentru a grăbi vindecarea şi pentru a preveni complicaţiile”, a completat medicul.
