Traumatismele cranio-cerebrale (TCC) reprezintă una dintre principalele cauze de deces la populaţia cu vârste de sub 40 de ani şi, totodată, cea mai frecventă cauză de handicap permanent la cei care au reuşit să supravieţuiască unui astfel de traumatism. Mai mult decât atât, specialiştii atrag atenţia că toţi pacienţii cu TCC sever şi trei sferturi dintre cei care au suferit o formă medie de astfel de traumatism rămân cu dizabilităţi fizice şi psihice.
Un astfel de diagnostic este grav, întrucât un traumatism cranio-cerebral reprezintă, practic, afectarea cutiei craniene și a structurilor din interiorul acesteia printr-o forță externă. Termenul include atât traumatismul indus asupra cutiei craniene (traumatismul cranian), cât și pe cel care determină afectarea creierului (traumatism cerebral). De exemplu, căderile de la mare înălțime și accidentele de mașină reprezintă printre cele mai frecvente cauze de traumatism cranio-cerebral. Ca urmare, atunci când este indusă o lovitură puternică la cap, creierul se lovește de structura osoasă a craniului, acest impact determinând leziuni ale creierului. Potrivit specialiştilor, leziunile produse de traumatismele cranio-cerebrale pot afecta creierul pe o porțiune limitată, determinând o leziune focală sau pot afecta o zonă mai extinsă, ceea ce va determina o leziune difuză.
„Aceste traumatisme cranio-cerebrale pot fi situaţii legate de implicarea extremităţii cefalice, leziuni superficiale ale scalpului, plăgi de diverse dimensiuni, până la implicarea structurilor adiacente ale acestora, respectiv a oaselor craniului, fracturi de diferite tipuri şi a creierului. În marea majoritate a cazurilor, acestea nu sunt de tip superficial, plăgi şi atât. Traumatismul cranio-cerebral implică şi interesarea osului şi a creierului în evenimentul traumatic, adică fracturi, rupturi ale oaselor creierului, care pot fi de la fracturi lineare, până la fracturi cominutive cu înfundare, cu oasele care intră în creier şi care trebuie neapărat operate”, a explicat dr. Bogdan Davidescu, medic neurochirurg.
Pe de altă parte, putem vorbi despre leziunile cerebrale care apar în urma acestor traumatisme, care pot fi însoţite sau nu de leziuni superficiale, ale pielii, ale oaselor craniului, sau pot fi de sine stătătoare, cum ar fi contuziile cerebrale, care sunt rupturi ale creierului sau hemoragia (sângele în cap), în cantitate minimă, fără a necesita intervenţie chirurgicală. O parte dintre aceste leziuni, însă, au indicaţie de operaţie urgentă, dar altele nu, putând fi amânate pe mai târziu. Indiferent de situaţie, toţi aceşti pacienţi necesită internare prelungită, până la remiterea totală a acestor leziuni. În privinţa remiterii leziunilor, acest lucru se realizează prin două metode: clinică sau imagistică, prin computer tomograf. Indicaţia de tomograf se face în funcţie de evoluţia clinică. Medicii susţin că există o multitudine de semne și simptome care pot apărea în urma unui traumatism cranio-cerebral, ce pot fi de natură fizică, cognitivă sau senzorială. Printre cele mai comune sunt: durerile de cap; amețelile; oboseala și somnolența; greața și vărsăturile; afectarea vorbirii - tulburări de limbaj (disartrie); foto- sau fonofobie (sensibilitate la lumină sau zgomote); confuzie și dezorientare etc.
