În sfârşit şi în România, când se vorbeşte de politica sanitară a unei ţări este considerată o prioritate prevenirea bolilor. Dacă ne referim la profilaxia cu vaccinuri, reamintim că acestea constituie una din marile poveşti de succes din istoria sănătăţii individuale şi publice. Ele au ajutat omenirea să scape de variolă, ne pregătim pentru eradicarea poliomielitei, salvează anual vieţile a milioane de oameni, reducând suferinţa şi costurile asociate cu maladiile infecţioase. Istoria vaccinologiei remarcă progresele biomedicale şi tehnologice, care să ducă la o siguranţă din ce în ce mai mare: de la vaccinuri vii atenuate sau inactivate, la tehnologia ADN–ului recombinant (HBV, HPV), la “vaccinologia inversă genomică “. Cu toate acestea, dezvoltarea de vaccinuri de ultima generaţie este limitată de înţelegerea răspunsului imunitar uman, care protejează împotriva anumitor bacterii, virusuri sau paraziţi. Cercetarea fundamentală prioritară actuală abordează “Proiectul Vaccinurilor Umane “, încercând să rezolve principalele probleme care împiedică, în momentul de faţă, dezvoltarea de vaccinuri pentru boli precum SIDA, TBC şi malaria.  Procesul actual pentru obţinerea de noi medicamente şi mai ales de vaccinuri este lung, uneori de zeci de ani. Se pleacă de la un concept/cercetare fundamental, trecându-se apoi la faza preclinică, la teste clinice pe animal şi om, până să se ajungă la autorizare. De multe ori acest drum lung şi foarte costisitor dă greş sau are un succes parţial, pentru că cel mai important lucru care se urmăreşte este acela al siguranţei administrării şi nu în primul rând al eficacităţii. Trebuie rezolvată inclusiv utilizarea lor la diferite grupuri populaţionale: gravide, copii, bătrâni, persoane cu diferite dizabilităţi, în corelaţie cu alte medicamente/vaccinuri.

Va trebui făcută o analiză economică legată de cost- beneficiu, chiar dacă se spune că “sănătatea nu are preţ“. Se iau în considerare: cheltuieli provocate de boala respectivă (îngrijiri, tratament, analize, anchete epidemiolgice), costul zilelor de muncă pierdute, eficienţa vaccinului, costul vaccinului, etc. Vaccinurile împiedică deja moartea a 2- 3 milioane de oameni anual, înlătură suferinţa umană, uşurează povara purtată de sistemele de sănătate şi permit o dezvoltare social-economică mai rapidă. Vaccinurile salvează viaţa copiilor prevenind bolile copilăriei, care pot provoca dizabilităţi permanente sau chiar decesul. Totuşi una dintre întrebările frecvente ale părinţilor este dacă nu cumva copiii primesc prea multe vaccinuri la o vârstă mică, într-o perioadă scurtă de timp. O dată ce vin pe lume copiii ei intră în contact cu mii de bacterii şi virusuri. Prin răspunsul imun la acestea nou născutul le împiedică să îi invadeze organismul şi să cauzeze boli. De fapt, nou născutul este capabil să răspundă din punct de vedere imunologic la mii de virusuri şi bacterii diferite. Practic, vaccinurile administrate în primii ani de viaţă reprezintă o picătură dintr-un ocean pentru sistemul imunitar al copilului. Ținta vaccinurilor este şi o serie de boli care se tratează greu sau care nu se tratează deloc: rabia, poliomielită, hepatită virală B, tetanosul, rujeola etc. Nevaccinarea copiilor ar duce la aplicarea legii selecţiei naturale din erele îndepărtate. Cercetările ştiinţifice au arătat şi că numărul de antigene din vaccinuri nu afectează dezvoltarea neuropsihică a copilului, vaccinurile polivalente luând o amploare din ce în ce mai mare. Majoritatea bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare apare în ţările în curs de dezvoltare. În Africa rujeola şi holera sunt epidemice. O HARTĂ GLOBALĂ arată că în ţările dezvoltate, în ultimii ani, a crescut alarmant numărul de îmbolnăviri cu boli ca tusea convulsivă, rujeola (între 2011- 2013 în California s-au raportat 10 000 de cazuri de tuse convulsivă cu 10 decese la copii).  De câţiva ani buni, în ţările dezvoltate au apărut numeroase comentarii/observaţii/mişcări protestatare referitoare la vaccinuri/vaccinări. Motivele invocate: - Reacţii adverse de temut şi cu frecvenţa ridicată: autismul după vaccinarea antirujeolică sau pertussis. Cazuri punctuale de reacţii adverse severe: encefalopatii, paralizii, surditate. - Numărul mare de antigene introduce în corpul copilului într-o perioadă scurtă, la care nu poate răspunde immunologic. - Metale grele şi alte ingredient folosite la prepararea/stabilizarea unui vaccin Dacă privim prevenţia ca pe o problemă prioritară de sănătate publică, atunci, cu siguranţă că, în imensa majoritate a cazurilor, vaccinurile salvează vieţile a milioane de oameni, comparativ cu zeci de cazuri de copii/persoane care au avut ghinionul de a dezvolta o reacţie adversă severă. Nu am vrea să fim nici în pielea părinţilor ai căror copil ar face o reacţie adversă severă postvaccinală. Numai că, niciun medic nu poate fi acuzat de malpraxis, dacă a respectat indicaţiile vaccinării, cu siguranţă efectele adverse fiind trecute în protocoalele fiecărui vaccin. (Sunt trecute atât reacţiile adverse uşoare/medii, cât şi cele severe. De aceea părinţii ar trebui să fie foarte bine informaţi în legătură cu vaccinarea, să discute cu propriul doctor despre contraindicaţii. În niciun caz nu este indicată ascultarea zvonurilor alarmiste, a informaţiilor total incorecte sau neştiinţifice de pe “Facebook” sau “Google”, a aplicării metodelor “naturiste” - (ce-o fi însemnând asta?!). Cum să nu facă un copil vaccinul anti hepatită virală B sau fetele să fie vaccinate pentru HPV, când sunt singurele două vaccinuri pe care le avem pentru cancer (hepatic şi de col uterin), cancer pe care respectivii copii l-ar putea face peste mulţi ani?!

 Cum să refuze vaccinarea pentru diferite boli personalul sanitar expus, bunicii care-şi îngrijesc nepoţii şi care nu stau prea bine cu imunitatea?! În Statele Unite a revenit ca o boală agresivă, nu numai la copii, dar mai ales la adulţi, rujeola și tusea convulsivă, din cauza faptului că mulţi ani, multe persoane au refuzat vaccinările respective. Legătura între autism şi vaccinul pentru rujeolă a fost demontată, articolul din “Lancet” fiind retractat (ce ruşine pentru Dr. Andrew Wakefield!). De obicei banii sunt de vină ori “strâmbele “unor companii farmaceutice rivale. CDC Atlanta a reacţionat precizând că “este zero evidența -adică niciuna- între vaccin şi autism. Toate studiile (şi nu puţine) au arătat că atât copiii vaccinaţi, cât şi cei nevaccinaţi au acelaşi risc scăzut de autism. Nu există o bază ştiinţifică pentru a nu-i vaccina, acest lucru fiind iresponsabil “. Părinţii copiilor nu se gândesc la cantităţile uriaşe de diferite particule, produse chimice, E-uri, etc pe care copiii le ingeră sau le aspiră, comparativ cu cantitatea infinitezimală de substanţe stabilizatoare din vaccinuri, care sunt administrate doar o dată şi nu zi de zi? Sunt condamnate în toate sectoarele media serioase “iresponsabilitatea unor fanatici sau şarlatani împotriva vaccinării” exemplificându-I pe Dr. Andrew Wakefield, starleta Jenny McCarthy, Katie Couric, care au dus imense deservicii apărării sănătăţii oamenilor. În încheiere sugerez faptul că decizia de a se vaccina aparţine fiecărei persoane/familii, în contextul unei informări ştiinţifice corecte, în contextul respectării legilor ţării referitoare la sănătatea publică, aflându-ne acum în secolul XXI. Acest tip de informare se realizează la Fundația Baylor cu toți beneficiarii, indiferent dacă este vorba de administrarea unui vaccin sau de un alt tratament.