Vertijul poate fi definit prin iluzia mişcării sau senzaţia de rotaţie a obiectelor, în raport cu persoana sau a unei persoane, în raport cu obiectele. Altfel spus, această afecţiune se referă la senzaţia de pierdere a echilibrului, de ameţeală.

Boala apare mai frecvent în jurul vârstei de 20 de ani, dar poate afecta toate grupele de vârstă. Desigur, consecinţele vertijului devin mai evidente pe măsură ce individul înaintează în vârstă, deoarece pierderea echilibrului la persoanele de vârsta a treia se poate solda cu fracturi majore. Partea bună a lucrurilor este că marea majoritate a cauzelor de veritj sunt tratabile prin fizioterapie şi medicaţie.

„Practic, pacienţii cu vertij vor să se ridice brusc din pat şi observă dintr-odată că au nişte ameţeli imense, apoi încep să aibă greaţă, vărsături şi se sperie gândindu-se că au făcut un accident vascular cerebral. Trebuie precizat că, dacă nu se pune un diagnostic corect, omul respectiv poate face fobie şi devine un anxios care ajunge în urgenţă ori de câte ori se simte rău”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, dr. Ani Docu Axelerad, medic neurolog.

Tocmai de aceea, a precizat specialistul, este nevoie de un tratament medicamentos, dar şi de kinetoterapie vestibulară. De ştiut că pacienţii răspund pozitiv la aceste tratamente şi se refac total.

Bătrânii spun că pentru ei vertijul înseamnă tulburări de mers, iar cei tineri îl resimt ca pe o rotaţie a corpului. Indiferent de acestea, trebuie menţionat că vertijul şi boala Parkinson pot avea simptome similare, dar nu trebuie confundate.