Semnificativă, ca prezență, când vine vorba despre afecțiunile articulare este durerea. Aceasta poate fi acută, cu intensități variate și însoțită de cele mai multe ori de reacții psiho-somatice diverse. Medicii susțin că durerea acută reprezintă primul semnal că în acel loc din organism este o suferință. Poate fi și cronică, de lungă durată, cu intensități la care pacientul își poate desfășura într-o oarecare măsură, activitățile zilnice.
Când este descrisă, durerea poate fi percepută de către pacienți în diverse moduri, fiind un element subiectiv. Prin intermediul sistemului nervos, creierul devine informat, iar durerea se transformă în una conștientă și, implicit, stresantă pentru pacient. Managementul durerii are o abordare multidisciplinară de cele mai multe ori, în afecțiunile acute sau cronice. Iar medicul va răspunde nevoilor pacientului ținând cont de particularitățile fiecărui caz. Dacă durerea este cronică, devine un factor de stres continuu, cu implicații emoționale și va fi însoțită de teama episodului dureros sau a diminuării capacității de efectuare a activităților zilnice. Primul semn de îmbunătățire a stării de sănătate pentru pacienți este scăderea în intensitate sau dispariția durerii. Este un obiectiv considerat de pacient ca unul primordial. Orice intervenție sau terapie medicală care ajută sau are rol major în realizarea obiectivului este prima alegere în lista opțiunilor pacienților.
În afecțiunile traumatice sau inflamatorii articulare și, în mod particular, în cazul articulației genunchiului, orice afectare a elementelor articulare duce la modificarea capacității de mobilizare într-un grad mai mic sau mai mare. Modificarea aceasta are efect imediat asupra desfășurării activităților zilnice ale pacienților. De aceea, tratamentele și metodele terapeutice abordate, care au ca efect diminuarea disfuncționalităților apărute sunt considerate de pacienți ca fiind de primă intenție.
Pentru fiecare caz în parte, medicul trebuie să facă o abordare și tratamente particularizate. Comunicarea cu pacientul este, de altfel, un element esențial în activitatea medicului. Poate avea un efect la distanță, în ceea ce privește încrederea și, totodată, creșterea complianței pacienților la terapiile prescrise sau realizate de medicul curant. Pentru pacientul aflat în faza acută, întotdeauna cel mai important obiectiv este diminuarea sau dispariția durerii. Iar raportul dintre beneficii și reacții adverse nu este luat în considerare, așa cum se întâmplă în cazul automedicației de obicei.
În simptomatologia dureroasă, acută sau cronică articulară, automedicația este frecvent întâlnită, perioada dintre momentul debutului. Iar până la prezentarea pacientului la un medic de specialitate, de regulă, automedicația se prelungește odată cu atingerea obiectivului principal, anume diminuarea dispariția durerii.
