La un moment dat, până şi molarii de minte, care apar, de obicei, mult mai târziu, încep să dea semne că trebuie scoşi. De obicei, a declarat dr. Maria Popescu, soluţia extracţiei este folosită atunci când molarii de minte sunt parţial erupţi şi nu au suficient spaţiu, dacă generează durere, sunt cariaţi profund sau dacă sunt parţial îngropaţi în osul maxilar şi sunt orientaţi spre dintele vecin pe care îl pot caria.

Aceştia se scot şi dacă va creşte retenţia plăcii dentare sau dacă sunt inactivi în masticaţie şi nu au antagonist, pentru a putea favoriza mai bine igiena molarului din faţa lor, care are un rol important în masticaţie.

De asemenea, în cazul în care se observă că molarul are loc în cavitatea bucală, se va face doar o incizie pentru a-i permite acestuia să-şi urmeze erupţia pe arcadă. Trebuie precizat că, un molar de minte este valoros într-o viitoare lucrare fixă, atunci când lipsesc molarii vecini, de aceea extracţia acestuia, care de altfel este destul de dureroasă ar trebui să se facă numai dacă este impetuos necesar.

În cazul in care sunt netratate, aceste masele de minte pot cauza dureri intense la nivelul mandibulei sau maxilarului, probleme la mestecat şi chiar complicaţii, precum boli gingivale, infecţii, carii, chisturi sau înghesuirea dinţilor. Ca urmare, extracţia acestora se va face numai în urma unei radiografii, pentru ca medicul să ştie cu exactitate poziţionarea molarului şi cum să realizeze extracţia. Desigur, există şi situaţii în care apar complicaţii locale, şi asta pentru că măselele au rădăcini separate de sinusurile maximalare printr-un strat subţire de os. În acest caz se administrează antibiotice, iar pacienţii trebuie să evite pe cât posibil suflatul nasului, exerciţiile fizice şi chiar strănutul.

Aşa cum era de aşteptat, după realizarea extracţiei se va simţi un disconfort, asociat uneori cu durerea, dar care poate fi tratat cu analgezice şi antiinflamatoare. De asemenea, există posibilitatea apariţiei de infecţii din cauza numărului mare de bacterii prezente în gură. În acest caz, se administrează profilactic antibiotice. Alte efecte ce pot apărea sunt umflăturile, care variază de la pacient la pacient şi sângerările, care sunt considerate a fi normale.

Neplăcerile create de extracţie pot fi remediate cu analgezice şi comprese reci. Pentru o igienă corespunzătoare, se pot administra antiseptice locale cum sunt: apă de gură, ceaiuri dezinfectante de salvie sau muşeţel.