Pentru multe femei, naşterea prin cezariană este o opţiune, însă pentru altele este o indicaţie a medicului specialist, pentru a proteja mama şi copilul de posibilele complicaţii ale unei naşteri vaginale.

Deşi sarcina este o perioadă frumoasă pentru toate viitoarele mămici, pentru unele femei este o etapă cu multiple provocări, în care întâmpină diverse probleme de sănătate. Aşadar, ca urmare a acestor probleme, sunt nevoite să opteze pentru naşterea prin cezariană.

„În acest caz, bebeluşul se naşte printr-o operaţie programată sau ca rezultat al unei urgenţe intervenite în timpul naşterii naturale. Cezariana este mai comodă, previzibilă şi mai rapidă decât naşterea vaginală. Pro-cedura în sine nu este de obicei dure-roasă, pentru că mama se află sub anestezie”, mărturiseşte dr. Mohamed Zaher, specialist obstetrică şi ginecologie, Spitalul privat Isis.

Deşi cezariana este preferată de multe femei, pentru că le scuteşte de durerile naşterii, intervenţia nu trebuie privită cu uşurinţă, deoarece este o operaţie chirurgicală majoră, spun specialiştii. Intervenţiile chirurgicale sunt însoţite de riscuri precum cheaguri de sânge şi infecţii. De aceea, lăuza trebuie să se recupereze în urma intervenţiei şi, în acelaşi timp, să aibă grijă şi de nou-născut.

Detalii despre operaţia cezariană

Uneori, naşterea prin cezariană este planificată în baza unui motiv cunoscut dinainte. Femeile însărci-nate, înainte de naştere, fac teste de rutină ale sângelui şi urinei şi discută cu anestezistul despre tipul de anestezie şi medicaţia pre şi postoperatorie utilizate, precum şi despre posibilele alergii.

„Câteva dintre motivele pentru care se recurge la operaţia cezariană sunt: lipsa progresiei travaliului, malprezentaţia, malpoziţionarea, suferinţa fetală, prolapsul de cordon, placenta praevia, decolarea placentară, bolile materne, cezariana repetată, disproporţia cefalopelvică. Înainte de operaţia cezariană, este posibil să i se instaleze gravidei o perfuzie endovenoasă, apoi i se va introduce o sondă urinară care poate provoca o senzaţie neplăcută, de aceea se aşteaptă, de obicei, ca anestezia să îşi facă efectul”, explică medicul specialist.

Anestezia epidurală

În funcţie de opţiunile pacientei sau de indicaţiile medicale, se poate utiliza anestezia epidurală, rahianestezia - substanţa anestezică este introdusă tot la nivelul coloanei vertebrale lombare, dar printr-o singură injecţie, iar acul străbate meningele - sau anestezia generală.

„Anestezia generală este utilizată în cazurile de urgenţă, când se necesită intervenţii de amploare sau când anestezia locală, regional, nu este posibilă. Anestezia generală poate fi inhalatorie, cu gaze anestezice, sau intravenoasă. Substanţele anestezice pot deprima atât sistemul nervos central al mamei, cât şi al fătului, mama va dormi pe parcursul întregii operaţii, iar bebeluşul va fi şi el mai somnoros. Anestezia generală scade abilitatea corpului de a respira singur, de aceea se face şi o intubaţie endotraheală. Există, de asemenea, şi posibilitatea combinării anesteziei epidurale cu ra-hianestezia, numită rahiperianestezie. Componenta rahianestezică asigură instalarea rapidă a anesteziei, iar epidurala permite, prin cateterul lăsat pe loc, un control de durată al durerii”, explică dr. Mohamed Zaher.

Specialiştii sunt de părere că, înainte de a opta pentru naşterea prin operaţie cezariană, trebuie consultat medicul specialist cu privire la riscurile acestei intervenţii chirurgicale.