În tratamentul pacientului diabetic, lucrul cel mai greu este găsirea echilibrului optim între intensitatea efectului hipoglicemiant al medicaţiei administrate şi apariţia complicaţiilor pe termen lung, în urma nivelurilor ridicate ale glicemiei.

Recomandările din ghidurile clinice se bazează pe medii statistice şi încearcă să simplifice cât mai mult situaţiile, pentru a putea fi uşor puse în practică. Astfel, pentru cei mai mulţi pacienţi cu diabet zaharat tip 2, se recomandă niveluri ţintă ale hemoglobinei glicate, mai mici de 7% corespunzătoare unui control glicemic destul de strict.

Cu toate acestea, sunt pacienţi la care tratamentul necesar pentru atingerea nivelurilor ţintă este mai costisitor şi mai dificil de administrat, se însoţeşte de mai multe reacţii adverse şi sporeşte riscul de apariţie a episoadelor hipoglicemice. În aceste categorii intră, în special, pacienţii cu multiple comorbidităţi, cu o speraţă de viaţă limitată şi cu vârste avansate, grupuri fragile, la care un tratament mai intens se însoţeşte de beneficii mai reduse decât la tineri. Dacă şi când va începe să se producă intensificarea unor tratamente de rutină, cum este cel al diabetului zaharat tip 2, rămâne de văzut.

Este însă foarte probabil că trebuie nuanţate abordările terapeutice în funcţie de factori, precum speranţa de viaţă a pacientului sau comorbidităţile asociate, iar includerea tuturor cazurilor într-o categorie unică, doar pentru a atinge o medie statistică, nu poate face bine niciunei categorii situate la distanţă de mediană.

Echipa Medstar General Hospital