Apendicita apare în momentul în care acea parte a intestinului gros - apendicele, se inflamează şi se infectează. Statisticile arată că aproximativ opt persoane dintr-un total de 100 fac apendicită de-a lungul vieţii.

Potrivit dr. Dragoş Băjan, medic specialist chirurg, apendicele cecal este o structură tubulară, cu o extremitate terminată în deget de mănuşă, iar cealaltă extremitate comunicând cu cecul - prima porţiune a colonului. Această conformaţie poate favoriza obstrucţia segmentară a lumenului apendicular cu coproliţi, corpi străini (sâmburi) sau viermi intestinali (ascarizi), rezultând o cavitate închisă unde se acumulează mucus.

În acest fel, presiunea crescută din acest segment jenează circulaţia sanguină din peretele apendicular, având drept consecinţă zone de ischemie şi necroză parcelară. Aici are loc perforaţia apendicelui, cu apariţia iniţial a peritonitei localizate şi, dacă pacientul nu se prezintă la timp la medic, a peritonitei generalizate, care este o afecţiune extrem de gravă, caracterizată prin prezenţa de lichid purulent în întreg abdomenul, cu consecinţe nefaste asupra întregului organism.

„Simptomele, în forma tipică de apendicită acută sunt dominate de durerea abdominală ce survine, de obicei, în plină sănătate sau pe fondul unui uşor disconfort digestiv. Debutul durerii este brusc sau mai insidios, dar creşte în intensitate. Debutul brusc ca o durere paroxistică localizată periombilical sau eventual în epigastru se datorează obliterării lumenului apendicelui prin corp străin. Frecvent, durerea se manifestă în epigastru sau în regiunea periombilicală, apoi se localizează după câteva ore sau zile în fosa iliacă dreaptă. Durerea creşte treptat în intensitate şi poate cuprinde apoi întreg abdomenul. La mulţi bolnavi, durerea debutează direct în fosa iliacă dreaptă. Durerea devine ulterior continuă. Ca şi simptome digestive asociate, însă nespecifice, apare inapetenţa, precoce şi constant, greaţa şi vărsăturile, tulburări de tranzit intestinal - constipaţie sau diaree. De asemenea poate apărea febra, frisoane, puls crescut. Este de evitat autoadministrarea de antialgice şi antibiotice, care pot masca simptomele, sau de purgative, care pot grăbi perforaţia apendicelui”, a explicat medicul.

Durerile apar în partea dreaptă, limba este încărcată

Ca simptome, se observă că limba pacientului este încărcată, adesea saburală. Dacă tuşeşte, acuză dureri în fosa iliacă dreaptă. Caracteristic pentru apendicita acută este exacerbarea durerii din fosa iliacă dreaptă la palpare, cu apărare musculară. Aceasta se poate transforma in contractură musculară, iniţial limitată la fosa iliacă dreaptă, semn al peritonitei localizate, ulterior extinsă la întreg peretele abdominal în peritonita generalizată.

Din păcate, nu există un examen de laborator specific pentru apendicită. Totuşi, a precizat specialistul, există un set minim de analize de laborator, cum sunt hemograma, care poate arăta un număr crescut de leucocite, glicemia, transaminaze, uree, cretinina, sumarul de urină pentru a se exclude alte afecţiuni, dar şi pentru a evalua pacientul din punct de vedere biologic înainte de intervenţia chirurgicală.

„Femeile vor face un test de sarcină pentru a exclude prezenţa unei sarcini. Imagistic, radiografia abdominală poate fi primul test folosit pentru a se exclude alte cauze de durere abdominală. Ecografia abdominală poate arăta prezenţa de lichid în cavitatea peritoneală şi poate vizualiza, uneori, apendicele inflamat. Tratamentul recomandat în apendicita acută este cel chirurgical radical, adică apendicectomia, cu excepţia plastronului apendicular în care rezoluţia se obţine prin tratament medical: repaus la pat, regim alimentar hidric, reechilibrare hidro-electrolitică şi mai ales prin antibioterapie masivă, iar local se aplică o pungă cu gheaţă. Apendicectomia este indicată la 2-3 luni după răcirea completă obţinută prin tratament medical”, a completat dr. Băjan.

Problema este că netratată, apendicita acută evoluează către perforaţia apendiculară, cu apariţia peritonitei localizate, apoi generalizate, şoc toxico-septic, care în cele din urmă duce la deces.