Asociaţia Română pentru Copii Dislexici (ARCD) şi compania privată OMV au decis să realizeze prima cercetare, la nivel naţional, dedicată dislexiei, cu scopul de a afla incidenţa acestei tulburări în ţara noastră şi în rândul copiilor mai mici de 11 ani. Rezultatele obţinute în urma studiului Omnibus au relevat o incidenţă declarată în rândul populaţiei României de 25 de cazuri de dislexie la 10.000 de gospodării, în condiţiile în care doar 15,5% dintre români au auzit despre dislexie. În medie, specialiştii români văd, anual, 650 de copii în şcoli şi 75 la cabinet. Potrivit cercetărilor efectuate, aproximativ 1 din 6 copii dislexici văzuţi într-un an în cabinetul medicului sunt cazuri noi de dislexie. Acest lucru poate însemna ori că diagnosticarea se face mai precis decât în anii precedenţi, ori că numărul copiilor dislexici este în creştere. Mai mult, aproximativ 4 din 10 copii aflaţi în evidenţa unui specialist sunt dislexici. Dintre aceştia 40% au vârste cuprinse între 5 şi 8 ani, iar 60%, între 9 şi 11 ani. Totodată, învăţătorii intervievaţi au declarat că au, în medie, 3 copii dislexici raportat la o clasă medie de 22 de copii. „Este prima iniţiativă de acest fel din România, iar studiul a reuşit să surprindă realitatea cu care ne confruntăm în terapia copiilor dislexici. Ştiam că din cauza informării precare, mulţi părinţi nu ştiu că au copii dislexici, ori copiii nu sunt diagnosticaţi, deşi prezintă toate simptomele acestei tulburări. Acum avem o confirmare ştiinţifică pentru toate acestea şi o bază care ne va ajuta să adresăm în mod direct astfel de probleme în activitatea noastră”, a declarat Eva Bartok, preşedintele ARCD. Viaţa copiilor dislexici ar putea fi ameliorată radical prin terapia cu logopezi şi psihologi. Studiul arată că prin terapie, 60 la sută dintre copiii dislexici îşi îmbunătăţesc semnificativ tulburarea de citire şi calitatea vieţii până la sfârşitul şcolii primare.