Foarte multe persoane se întreabă care ar fi cea mai potrivită cale de a se opera: cea clasică sau cea laparosopică.

Este adevărat, chirurgia laparoscopică este o chirurgie minim invazivă şi presupune o tehnică de minim acces la cavităţile corpului, fără a deschide larg peretele acestuia. Avantajul este evident: o incizie de 10-15 cm din chirurgia clasică este înlocuită de alte incizii mai mici de 0,5-1 cm, care adesea nu sunt vizibile.

„Operaţiile clasice sunt operaţii de durată, dar cu sacrificii de ţesuturi, pentru că aici se fac tăieturi de dimensiuni semnificative, ca să se poată ajunge cu mâna la organul afectat. Desigur, de-a lungul timpului, s-au încercat intervenţii mai puţin agresive, mai mici, dar capacitatea de a interveni cu mâna chirurgului în organismul bolnavilor este limitată. Pe de altă parte, pentru a avea certitudinea diagnostică a ceea ce se întâmplă în jurului organului care trebuie operat, atunci medicul este nevoit să facă o incizie suficient de mare ca să fie bine pentru pacient. Apoi, când se pune problema recuperării, orice tăietură presupune interceptarea unor filete nervoase şi pot rămâne suferinţe de durere continuă după operaţii. De asemenea, o operaţie realizată în mod clasic se poate infecta mult mai uşor decât o plagă de un centimetru”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, dr. Octavian Unc, medic chirurg.

Aşadar, apar acele urmări ale operaţiilor, se pot rupe operaţiile, apar eventraţiile şi pacientul intră într-un şir de recidive, astfel încât totul devine o dramă pentru el, plus că se creează disconforturi locale.

XXX

În schimb, în chirurgia laparoscopică, nu există aşa ceva. Mai mult decât atât, unii pacienţi indică variants de chirurgie aleasă. Totuşi, unui obez nu i se poate face o incizie mai mică, pentru că volumul abdomenului lui sau locul care trebuie operat implică incizii mari. Apoi, în cazul unui pacient vârstnic cu alte afecţiuni, operaţia laparoscopică presupune un mare risc la anestezie şi atunci se preferă varianta clasică. În chirurgia de urgenţă există, totuşi, referinţe pentru intervenţiile clasice.

„Spre exemplu, în cazul unei victime de accident rutier, care pierde sânge şi are ficatul sau splina lezate, nu mai este timp de chirurgie frumoasă, conservatoare. Tocmai de aceea, se intră clasic, să poţi pune mâna, să opreşti sângerarea şi să salvezi viaţa pacientului. Într-un fel, este o chirurgie care merge spre estetică, dar pe care o sacrifici atunci când viaţa pacientului este ameninţată. Bineînţeles, există şi combinarea celor două tipuri de operaţii, iar aceasta se numeşte convertirea operaţiilor laparoscopice”, a explicat specialistul.