Intervenţiile chirurgicale de orice tip prezintă riscuri, inclusiv cele de stabilizare a fracturilor. Majoritatea persoanelor tresar numai la gândul unei plăcuţe metalice fixate cu şuruburi în propriul corp, însă uneori aceasta este soluţia cea mai bună de vindecare a fracturilor grave.
Dacă fracturile fără complicaţii se vindecă prin metode de tipul aparatului gipsat, cele grave - de exemplu, deschise sau cu deplasare - necesită efectuarea osteosintezei, „o serie de operaţii care permit repoziţionarea fragmentelor osoase în postura corectă şi fixarea lor cu mijloace de implant”, declară dr. Marius Enescu, medic primar ortopedie.
Dispozitivele utilizate în osteosinteză sunt şuruburile, tijele, plăcuţele din metale sau aliaje care nu ruginesc, au rezistenţă mecanică mare şi sunt uşoare ca greutate.

„Materialele care au răspuns foarte bine şi au şi un preţ convenabil sunt oţelul inoxidabil de uz medical şi aliajele compozite ce conţin titan. Acestea sunt compatibile RMN şi pot fi folosite la endoprotezarea de genunchi şi de şold”, adaugă medicul.

Acesta recomandă ca implanturile să fie scoase după aproximativ 12 luni, timp în care zona afectată se vindecă, osul căpătând rezistenţă.