„Fetiţa mea are nouă luni, avem un papagal în casă, e înnebunită după el, îl caută tot timpul cu ochişorii. I-am povestit medicului de familie cât de mult iubeşte copilul animalele şi mi-a spus că e prea mică să stea în preajma unui papagal. Riscă să se îmbolnă-vească. Era prea multă lume la consultaţie şi mi-a spus că o să-mi dea altădată mai multe explicaţii. M-am gândit că medicul de gardă de la „Cuget Liber“ mă poate ajuta, m-a pus pe gânduri situaţia. Vă mulţumesc!“ (Letiţia Pascu). Da, aşa este, stimată doamnă Pascu, prezenţa unui peruş în casă reprezintă un pericol pentru să-nătatea omului, însă medicul primar pediatru Anca Sima, din cadrul Clinicii Homeomed, ne-a explicat că acest pericol există numai în situaţia în care pasărea este bolnavă de ornitoză, o boală cunoscută ca „febra papagalilor“, cu evoluţie foarte gravă, adesea mortală pentru papagali. Transmiterea bacteriei se face prin secreţiile şi materiile fecale eliminate de păsările infestate. Simptomele la oameni Atunci când omul este conta-minat de boala papagalului, simpto-mele apar brusc şi se manifestă prin cefalee, febră, frisoane, dureri musculare, astenie accentuată, boala evoluând apoi cu tuse iritativă şi sâcâitoare, junghiuri pulmonare, simptome bronşice, în general, semne asemănătoare cu cele ale gripei. Dr. Anca Sima atrage atenţia că lucrurile se complică din cauză că la om, boala apare după o perioadă de incubaţie de opt-zece luni şi se tratează foarte greu. Totuşi, pentru a preveni apariţia ornitozei, este nevoie de respectarea foarte strictă a regulilor de igienă, iar atunci când apare afec-ţiunea, pasărea trebuie să fie nea-părat izolată. Simptomele bolii la papagali Potrivit medicului veterinar Gheorghiţă Mureşanu, la papagali, simptomele ornitozei sunt variate, uneori nespecifice, cel mai adesea de ordin respirator: strănut, scurgeri purulente din nări, conjunctivită, penaj zbârlit, pierdere în greutate, diaree, stare apatică. Problema e că uneori boala poate evolua fără semne evidente şi, normal, atunci este pericolul mai mare pentru cei din preajmă. Iubitorii de animale, de regulă, sunt pregătiţi sufleteşte că există anumite momente când trebuie să ia decizia, ce-i drept, dureroasă, de a se despărţi de ele