Pecinginea este produsă de un grup de ciuperci care determină o serie de boli, atât la om, cât și la animale și au capacitatea de a utiliza keratina ca sursă de hrană pentru a se multiplica. Potrivit specialiștilor, aceasta afectează stratul cornos al pielii, unghiile și părul. De obicei, infecția este favorizată de umiditatea ridicată de pe suprafața pielii (transpirație), dar și de o circulație periferică deficitară (probleme circulatorii), pentru infecțiile mâinilor și picioarelor. Alți factori care predispun la pecingine sunt: un sistem imunitar slăbit; climatul umed și cald; purtarea hainelor mulate; împrumutarea prosoapelor sau hainelor de la o persoană infectată. De foarte multe ori, pacientul dezvoltă un fel de pete solzoase cu alopecie (lipsă de păr) și pete de alopecie cu puncte negre vizibile în suprafață.

Totodată, pruritul este un simptom asociat frecvent, firele de păr rupte fiind rezultatul slăbirii firului de păr secundar infecției. Zonele alopecice pot fi unice sau multiple și, de regulă, variază de la câțiva milimetri la câțiva centimetri în diametru. Manifestările clinice includ decolorarea unghiilor, îngroșarea acestora și detașarea unghiei de patul unghial.

Cert este că majoritatea pecinginilor limitate la epidermă pot fi gestionate cu terapie locală. Cu toate acestea, imperativ pentru prevenirea răspândirii unei astfel de infecții fungice este de a descuraja contactul strâns între indivizii infectați și neinfectați și de a opri folosirea în comun a obiectelor (de exemplu, prosoape, pălării, îmbrăcăminte). Deoarece pecinginile înfloresc în medii umede, pacienții trebuie sfătuiți să poarte haine largi, din bumbac sau materiale sintetice, iar partenerii de joacă să evite contactul fizic apropiat și împărțirea jucăriilor sau a altor obiecte personale, cum ar fi piepteni și perii de păr, deoarece organismele se pot răspândi de la o persoană la alta.