Pneumotoraxul reprezintă o acumulare de aer în pleură (între plămân şi peretele toracic), provenit din alveolele sparte. Poate fi asimptomatic (cantitate mică de aer) şi poate fi tratat conservator până la resorbţia aerului sau simptomatic (simptomele sunt severe, afectând respiraţia, chiar viaţa, dacă acumularea de aer se face sub presiune - pneumotorax asfixiant), acesta din urmă impunând măsuri rapide şi drastice de tratament, inclusiv urmărire ulterioară.

Pneumotoraxul asimptomatic, cel mai frecvent, este unilateral şi este detectat la 1-2%din nou-născuţi. Incidenţa este crescută la nou-născuţii cu boli pulmonare, după resuscitare agresivă sau după ventilaţie asistată cu presiuni inspiratorii mari.

„Pneumotoraxul asfixiant apare mai ales laprematuri, ca urmare a sindromului dedetresă respiratorie, prin lipsă de surfactant sau ventilaţia mecanică prelungită care se impune în astfel de cazuri, mai ales dacă este efectuată cu presiuni mari. Incidenţa în aceste cazuri a scăzut la5-10%,de când a fost introdusă în terapia intensivă neonatală administrarea desurfactant şi ventilaţia cu CPAC, faţă de ventilaţia clasică, mecanică”, explică dr. Alina Balcan, Spitalul Euromaterna.

Simptome şi diagnostic

Pneumotoraxul simptomatic are manifestări în funcţie de cantitatea de aer acumulat în pleură. Creşterea ritmului respiraţiilor, fluturarea nărilor, dificultate în respiraţie, efort respirator manifestat prin retracţia muşchilor intercostali, cianoză (învineţirea buzelor, unghiilor, mucoaselor şi tegumentelor), iritabilitatea şi oprirea respiraţiei pot fi semne precoce.

„Simptomatologia poate apăreabrusc sau gradat şi poate deveni rapid o stare de urgenţă majoră, ameninţătoare de viaţă. La examenul clinic, nou-născutul prezintă cianoză, tahipnee, geamăt, torace asimetric cu împingerea cordului, cu semne de şoc şi vârful cordului deplasat, necesar crescut de oxigen pentru menţinerea saturaţiei în oxigen”, adaugă medicul specialist.

Diagnosticul de certitudine îl pune imaginea radiologică. Tomografia computerizată este utilă pentru pneumotoraxul de mici dimensiuni, dar este prea invazivă pentru nou-născuţi. Dacă se suspectează diagnosticul de pneumotorax asfixiant pe baza simptomatologiei, nu se mai pierde timpul cu efectuarea radiografiei toracice, fiind o urgenţă critică,se evacuează aerul, apoi se face radiografie de control.

Cum se tratează pneumotoraxul

Pneumotoraxul asimptomatic şi cel cu simptome mediinecesită doar o monitorizareatentă,sedareanou-născutului, pentru a evita plânsul care poate agrava pneumotoraxul şi aplicarea de O2 100%. Dacă apare scăderea oxigenului în sânge, cianoza, tirajul, în special cu tulburări circulatorii de şoc, aerul trebuie rapid evacuat din plămân, de către medicii neonatologi în secţia de Terapie Intensivă Neonatală.

Prognosticul depinde de vârsta de gestaţiea nou-născutului şi de cauza pneumotoraxului

„Pneumotoraxul spontan este o afecţiune respiratorie rară, ce pune viaţa în pericol dacă nu este identificat şi tratat corect, mai ales că incidenţa este mică. De aceea, acest diagnostic nu trebuie pierdut din vedere. Metodele de tratament diferă în funcţie de cauză, simptome, cantitatea de aer acumulată în pleură, vârsta nou-născutului. Radiografia pulmonară reprezintă investigaţia de bază pentru diagnostic, dar efectuarea ei într-o situaţie critică de pneumotorax spontan asfixiant (sub tensiune) nu trebuie să întârzie puncţia evacuatorie de urgenţă. Ca în orice urgenţă, prognosticul depinde vital de existenţa condiţiilor de lucru şi a dotărilor, a unui protocol bine pus la punct şi, nu în ultimul rând, a unei echipe multi-disciplinare competente care colaborează cu părinţi informaţi şi încrezători”, completează specialistul.

v v v

În secţia de neonatologie a Spitalului Euromaterna, sunt trataţi cu succes nou-născuţii diagnosticaţi cu pneumotorax, rezultatele obţinute fiind întotdeauna optime, rapide, printr-un efort comun al specialiştilor. Pentru detalii şi programări, apelaţi numărul de telefon 0241/605.555.