Pubertatea este o perioadă destul de dificilă şi pentru adolescenţi, şi pentru părinţi. Când vine vorba de copiii cu autism, problemele aferente pubertăţii pot avea un impact pronunţat, de aceea părinţii acestora trebuie să fie cât mai informaţi, pentru a-i ajuta să treacă cu cât mai multă naturaleţe peste ele.

„Corpul uman este în continuă schimbare, încă din prima zi de viaţă. Fiecare an are particularităţile lui, fiecare perioadă are nevoile sale. Odată cu încheierea unei etape şi trecerea într-o alta, corpul copilului cunoaşte anumite modificări. Pentru copilul cu autism, schimbările ce au loc în corpul său, în anumite perioade ale vieţii, îl pot bulversa, îi pot accentua starea de anxietate şi pot face loc apariţiei stărilor depresive şi a comportamentelor care îi pot face rău”, explică psihologul Mirela Trofin.

Părinţii trebuie să ştie în ce manieră să discute cu adolescenţii cu autism, pentru ca aceştia să primească mesajul, despre dezvoltarea corpului, nevoile adolescentului, importanţa educaţiei sexuale, spaţiul intim, spaţiul public, comportamente specifice, igienă personală etc. Aceste tehnici de adresare a părinţilor către copii sunt, de obicei, transmise de către psihoterapeuţi.

„Pubertatea are darul de a veni pe nepregătite. Chiar şi pentru un părinte de copil tipic. Oricât şi-ar spune că are timp să se pregătească pentru acele discuţii cu copilul său, aproape întotdeauna este luat prin surprindere şi are dificultăţi în a se adapta situaţiei. La pubertate, nevoile copilului se schimbă, deoarece corpul se schimbă. Pentru a-l ajuta pe copilul cu autism să facă faţă acestei perioade, este important ca părinţii să fie pregătiţi din timp. Fiind pregătiţi şi ştiind ce se va întâmpla în perioada pubertăţii şi adolescenţei, ei au posibilitatea să îl pregătească pe copil. Astfel, procesul de adaptare şi de incluziune al copilului cunoaşte sau rămâne pe acelaşi trend ascendent şi sunt evitate acele situaţii neplăcute şi tensionate care îi aduc copilului izolarea şi suferinţa, iar părintelui, vinovăţia şi disperarea”, adaugă psihologul.