Sursa foto: HealthComU

Sursa foto: HealthComU
21 Februarie 2020
910 accesări
0 comentarii

Specialiștii susțin că cei mai mulți oameni îşi trăiesc viaţa pe pilot automat, fiind zi de zi prizonieri ai limitelor create de propriile lor gânduri. Această creaţie interioară este, în opinia lor, doar o personalizare condiţionată de gândurile vehiculate în trecut faţă de experienţele de viaţă. Psihologul Laura Maria Cojocaru consideră că, aceste gânduri din trecut au creat o obişnuinţă de percepţie, un filtru prin care vedem evenimentele prezente şi viitoare. De asemenea, au creat o obişnuinţă din a ne plânge fără un motiv real legat de prezent, de a nu ne asuma responsabilitatea şi de a ne agăţa de scuze pentru a nu face un minim de efort către potenţialul real cu care suntem înzestraţi.

„Cauza suferinţei este într-o proporţie covârşitoare identificarea cu mintea, cu gândurile noastre. Datorită dorinţei sale de cunoaştere, de înţelegere şi, în acelaşi timp, de control, mintea umană crede, în mod eronat, că opiniile şi punctele sale de vedere reprezintă adevărul. Mintea spune: «eu ştiu, aşa stau lucrurile!». De fapt, acesta nu este decât un simplu punct de vedere. Procesul gândirii funcţionează prin fragmentarea realităţii, prin porţionare în idei conceptuale scoase din context. Astfel, la un anumit moment în timp, mintea noastră alege o idee conceptuală pe care s-o ruleze insistent. Centrul preocupărilor noastre, respectiv subiectul pe care ne focalizăm atenţia minţii, devine aspectul care ne conduce viaţa. Fiecare gând care ne ocupă mintea «pretinde» că este extrem de important şi vrea să ne capteze întreaga atenţie. Şi, dacă-i dăm voie să reuşească, rezultatul este dezastruos”, a explicat psihologul.

Totodată, specialistul este de părere că există câţiva factori care ne forţează să ne identificăm numai cu gândurile şi convingerile noastre şi nu ne lasă să vedem şi adevărul celuilalt. Ea a precizat că starea naturală a minţii este de „nu am destul, vreau mai mult”. „Mintea este întotdeauna lacomă. Atunci când ne identificăm cu mintea, se instalează foarte repede plictiseala, tristeţea sau frica. Aceste emoţii sunt semne că mintea noastră este în căutare de noi stimuli, de «hrană» pentru noi gânduri. Plictiseala, tristeţea şi frica nu sunt personale, nu sunt ale noastre, ci sunt doar stări ale minţii umane. Ele apar şi dispar dacă nu rămânem focusaţi pe scenarii interioare imaginare”, crede psihologul.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Mirabela ŞERBĂNESCU