Aflaţi în mijlocul naturii, la muncă sau la un picnic pe iarbă verde, pe câmp, în umbra pădurii, în preajma apelor, pe drumuri de ţară, în grădinile locuinţelor sau chiar în interiorul acestora, este posibil să simţim pişcăturile sâcâitoare provocate de albine, viespi, bondari, ţânţari, păianjeni, tăuni, furnici, purici, ploşniţe, căpuşe, păduchi, atrase de anumite mirosuri ale corpului şi de culorile vii ale vestimentaţiei. Specialiştii atrag atenţia că înţepăturile acestora pot fi extrem de neplăcute, provocând reacţii cutanate dureroase sau mâncărimi ce persistă câteva ore. Cunoscând gravitatea efectelor negative ale înţepăturilor de insecte, se vor lua măsuri preventive, pentru a evita să nu ne transformăm într-o ţintă vie în faţa atacului acestor mici vieţuitoare, care ne «mitraliază» într-o secundă. Prima măsură valabilă contra tuturor speciilor de insecte constă în renunţarea la produse cosmetice cu arome florale (deodoranţi, parfumuri, creme, săpunuri fine) şi la bijuteriile strălucitoare. În prevenirea atacului unui roi de viespi sau a unei viespi izolate, trebuie să se ţină seamă că agresivitatea acestei insecte creşte în prezenţa anumitor produse cosmetice, parfumuri sau aditivi alimentari. Printre componentele chimice ale acestor compuşi volatili există o parte din elementele existente în amestecul veninului, care declanşează comportamentul agresiv al insectelor. Profesorul Masato Ono de la Universitatea Tamagawa – Japonia, a selectat trei compuşi odoranţi, pe care viespile le confundă cu emisia naturală de feromoni, cu rol de semnalizare a unui eventual pericol. Remedii la îndemână  La înţepăturile de păianjen: compresă cu apă rece, simplă sau combinată cu puţin oţet; cataplasmă cu rădăcină rasă de tătăneasă (3 linguri în 100 ml apă fierbinte sub formă de pastă), care se aplică pe muşcătură, se acoperă cu o pânză curată şi se ţine câteva ore sau peste noapte; cataplasmă cu herba de turiţă mare, proaspătă şi zdrobită sau din foi de varză uşor strivite; masaj pe locul muşcăturii cu tinctură de sunătoare (doi pumni de flori macerate timp de 3 săptămâni la un litru alcool 400) sau cu un căţel de usturoi tăiat l În cazul păianjenului «văduva neagră», se extrage acul fără stoarcerea pungii cu venin, se dezinfectează cu o soluţie antiseptică, se aplică gheaţă sau cremă cu hidrocortizon, iar în cazuri agravante se solicită consultul de urgenţă al unui dermatolog, mai ales în cazul copiilor înţepaţi. Dacă starea generală se agravează, din cauza unei cantităţi prea mari de toxine introduse în corp, victima va fi trimisă de urgenţă la spital l La înţepăturile de căpuşe: se scot căpuşele fixate în piele, eliminând atât corpul, cât şi capul. Extragerea se face cu o pensetă, în maximum 36 ore după înţepătură, după care se aplică o compresă cu apă rece, simplă sau cu puţin oţet; dacă situaţia se complică, este obligatorie prezentarea la medic l La înţepăturile de furnici: spălarea locului cu apă rece sărată, cu oţet, alcool din vin şi câteva picături de amoniac lichid care neutralizează acidul formic emis de furnică; comprese cu lapte rece îmbibat într-o pânză curată; masarea locului înţepat cu o pastă preparată din trei părţi bicarbonat de sodiu şi o parte apă caldă, tot cu rol neutralizant al acidului formic; ungerea pielii cu ulei eteric de lavandă sau mentă l La înţepături de ploşniţe şi purici: comprese cu apă rece sau cu decoct din flori de arnică (10 g la un litru apă cu fierbere timp de 10 minute) l La înţepăturile de păduchi: masarea zonei înţepate cu loţiuni de isop, decoct din flori de arnică şi pulbere din seminţe de salbă moale.