Foarte multe femei recurg, în ziua de azi, la naşterea prin cezariană, în detrimentul naşteriii naturale. De ce? De cele mai multe ori, reprezentantele sexului frumos se tem de durere şi aleg să nu nască decât prin această modalitate.

Dr. Dana Mănac, medic specialist Obstetrică - Ginecologie, le reaminteşte, pe această cale, femeilor că operaţia cezariană este o intervenţie prin care are loc secţionarea tuturor straturilor (piele, ţesut adipos subcutanat, aponevroza muşchilor drepţi abdominali, peritoneu, uter), deci secţionarea întregii burţi şi extragerea fătului.

Practic, medicul care vă va asista la naştere va face o incizie de aproximativ 15-20 centimetri lungime, de-a lungul segmentului uterin inferior. Astfel, muşchii abdominali vor fi expuşi, iar medicul va putea să îi repoziţioneze lateral pentru a expune vezica. Imediat după aceea, se mai face o incizie orizontală, prin care va fi eliminat, în primă fază, lichidul amniotic, cu ajutorul unui tub de aspirare.

La acest moment, după eliminarea lichidului, medicul va putea vedea clar, în funcţie de poziţia copilului, umărul acestuia sau partea inferioară a spatelui său. În cazul naşterilor la termen, capul copilului va fi poziţionat în jos, deci acesta se va afla puţin mai jos decât incizia făcută de medic. Desigur, există şi situaţii în care, dacă bebeluşul se află în poziţie pelviană, partea aflată mai jos de incizie va fi fundul său.

Aşadar, cezariana nu este deloc aşa simplu de efectuat. Printre riscurile imediate asociate operaţiei cezariene sunt lezarea organelor învecinate, iar cele mai importante sunt intestinele şi vezica urinară. Apoi, se poate produce lezarea vaselor, cele mai expuse fiind artera uterină şi pachetul vascular al trompelor uterine şi ovarelor.

La ce riscuri vă supuneţi

„Totodată, există riscul anestezic, atât în cazul anesteziei peridurale, dar mai ales în cazul anesteziei generale, trombembolismul pulmonar, embolia cu lichid amniotic. Printre complicaţiile apărute în perioada postoperatorie, cel mai frecvent întâlnite sunt: apariţia seromului (acumulare de lichid seros, secretat de ţesutul adipos, cel mai frecvent în exces), o complicaţie frecvent apărută la pacientele supraponderale sau obeze. Nu trebuie omisă nici infecţia, aceasta putând apărea la oricare strat secţionat, de la tegument până la uter, hematomul (acumulare de sânge, la nivelul oricărei surse de vascularizaţie), tromboza venoasă, a cărei profilaxie se efectuează prin anticoagulant.

Printre complicaţiile sau evenimentele apărute se numără frecvent şi rejetul de fire, când organismul matern refuză materialul de sutură folosit pentru închiderea straturile peretelui abdominal, precum şi apariţia cicatricii de tip cheloid cu aspect inestetic, apariţia aderenţelor la nivel pelvin. Cele din urmă pot determina dureri non-ciclice pacientelor, calmate parţial de tratament antialgic”, a explicat medicul.

Acestea reprezintă o mică parte din complicaţiile şi riscurile asociate operaţiei cezariene. Specialistul este pro naştere pe cale vaginală, în cazul în care nu există contraindicaţii materne sau fetale.